Pusă Deoparte.

  E Decembrie. S-a mai dus aproape 1 an. Din nou am întrat în frenezia lunii acesteia mult așteptate de toți cu mic cu mare... Ne-am luminat din nou casele, curțile. Am căutat cele mai faine cadouri pentru cei dragi... Ne-am pregătit toate cele necesare pentru masa de Crăciun... Deși doar ce a trecut 6 Decembrie... Prima zi care marchează Începutul Spiritului Sărbătorilor de iarnă. Decembrie e luna moșilor... A Lui Nicolae și Crăciun. Doi bătrânei a căror vârstă e uitată în timp de mii de ani. 2 bătrânei care au ca singur scop să facă o bucurie copiilor din întreaga lume și toate astea doar într-o singură noapte... Nicolae în 6 Decembrie iar Crăciun pe 24. Ați auzit și voi povestea lor nu? Nu e om căruia să nu-i placă poveștile... Mai ales cele cu final fericit. Și povestea Moșilor e an de an cu final fericit. Toți copiii cuminți primesc cadouri în ghetuțele lustruite și apoi sub brad. Noi știm că e doar o poveste care ne-a captivat atât de mult mintea și inim...

Credința și ascultarea de Domnul ne sunt încercate prin diverse situații care apar fără veste. Domnului nimic nu Îi scapă de sub control însă ne e greu nouă că nu le înțelegem scopul. Traversez o perioadă de încercare care a scos la iveală una dintre cele mai aprige probleme cu care ne putem confrunta, „frica”. Necredința și frica își dau mâna și se unesc împotriva noastră când fără veste ne acaparează vreo problemă. Asta am trăit și eu. La început am făcut o rugăciune cu credința că situația aparent simplă se va putea rezolva curând. Apoi am făcut o altă rugăciune în speranța să capete un răspuns cât mai repede. După care situația părea parcă tot mai fără ieșire și am apelat la ajutor de mijlocire în rugăciune. Am cerut cu stăruință să-mi arate Domnul ce trebuie să înțeleg de acolo să mă pot cerceta și să mă pocăiesc considerând că era ca un zid de despărțire între rugăciunile mele și El. Am primit un răspuns cred eu că de inspirație de la Domnul de încurajare că motivul pe care e...

    Ne apropiem cu pași repezi deultima lună a acestui an și astfel și de ultimele cărți ale programului de Lucrători Încercați în cadrul fundației MAGNA GRATIA.  Cartea despre care vă voi povesti acum este scrisă de Ichabod Spencer un predicator prrzbiterian american care a lucrat 22 ani ca evanghelist și pastor în statul New York, fiind cunoscut în perioada sa cu pseudononimul "Bunyan de Brooklin".  "Schițe pastorale" sau "Silește-i să între", primul volum dintr-o serie de două.  "Silește-i să între" este un dar unic pentru Biserica din toate timpurile.  Aici voi prezenta recenzia cărții în ce privește percepția mea.    1.Alege unul dintre cele 40 de capitole în care consideri că autorul a argumentat foarte bine din punct de vedere evanghelistic. În ce fel crezi că argumentele autorului te-au ajutat în înțelegerea propriei abordări a obiecțiilor celor neconvertiți față de Evanghelie?  Dificil de ales însă cred una dintre abordările cu ...

  Nu poți iubi Cerul până nu urăști Iadul sau sub o formă mai dulce spus: "Până ce păcatul nu a ajuns să-l simți amar, Hristos nu îți este dulce”. Am auzit în urmă cu câțiva ani această expresie și m-a făcut să meditez asupra ei de-a lungul coborâșurilor mele. Crezi și tu asta? Este Hristos dulce pentru tine și păcatul atât de amar încât fugi de el orice ar fi? Suntem oameni și trăim în trupurile acestea ce sunt supuse putrezirii. Avem de luptat cât vom avea suflare împotriva păcatului din noi, și a celui din lume. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești”. Efeseni 6:12 Da, nu oamenii din viața noastră ne sunt dușmani ci duhurile răutății. Ani la rând nu am înțeles că nu trebuie să mă lupt împotriva persoanei care mă rănește ci împotriva duhului care stăpânește acea persoană. Și nu, nu vreau să spun că ar...

Apa, aerul, focul, pământul sunt cele patru forțe ale naturii ce nu pot fi controlate de mâinile omului. Ele pot crea un peisaj deosebit și să ne fie de ajutor însă doar în cadrul destinat lor. E minunat să vezi marea învolburată, oceanul lin, un râu cristalin ... Dar atunci când apele ies din locul pentru care au fost create ele fac ravagii. Tot așa și pământul este un loc minunat pentru care piciorul omului ar face orice să îl poată explora. Dar atunci când apar cutremurele, alunecările ... totul iese de sub control și nu mai poate fi frumos. Devine dezastruos. Când mă gândesc la aer. Dumnezeu a lăsat exact cantitatea necesară de oxigen de care avem nevoie să putem respira, nici mai mult, nici mai puțin. Observăm când soarele arde în timpul verii mai tare că aerul devine irespirabil și căutăm diverse metode prin care să ne luăm necesarul de oxigen să putem trage aer în plămâni. Însă de departe focul devine catastrofal atunci când nu este la locul lui. Avem nevoie de foc să ne putem ...

„De aceea îți spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin iubește puțin.” Luca 7:47 Vă este foarte cunoscut versetul acesta și știți chiar și contextul. În traducerea Cornilescu are un titlu foarte clar „Femeia păcătoasă”. Această femeie a rămas cunoscută în istorie pentru gestul ei. Deși în perioada aceea femeile nu aveau drepturile pe care astăzi femeile din cele mai multe țări le au femeia aceasta a demolat toate tiparele. Ce curaj să intre în casa unui fariseu și să meargă direct la Isus! Nu i-a păsat de nimic și nimeni. Știa că poate suporta consecințe grave și cu toate astea nu a ținut cont. De ce? Pentru că L-a întâlnit pe Isus. Isus, Singurul care nu a condamnat-o la moarte așa cum toți ceilalți mari învățători ai Legii au făcut-o. Toți știau cine era femeia aceea. Și hainele spuneau despre ea. Și așezarea părului... Nu putea trece neobservată. Nu fusese invitată, nu ar fi fost niciodată binevenită. Dar nici nu i-a păsat și n...

De o bucată de vreme observ cum deși conștientizez că rar mai trec pe aici să vă împărtășesc câte o mărturie, schimbările din ultima perioadă din viața mea par să mă țină în loc. Mi-am așternut gândurile despre fiecare lucru pe care mi l-a pus Domnul pe inimă să îl împărtășesc dar parcă nu găseam niciodată momentul potrivit să și postez. Voi cele care sunteți active în mediul online și doriți să slujiți în felul acesta, știți despre ce vorbesc. Fiecare dintre noi ne confruntăm cu diverse momente de amânare care ne duc fără să ne dăm seama în neascultare. Auzeam în urmă cu ceva ani că amânarea ascultării e neascultare. M-am tot gândit de atunci la acest aspect. Știm că trebuie să facem anumite lucruri și totuși le amânăm pentru că nu ne simțim în starea potrivită (orice fel de slujire) în cazul meu prin scris. Dacă trec printr-o perioadă de încercare, întristare, dezamăgire, vindecare a inimii... nu îmi este deloc confortabil să îmi iau timp și să scriu ceea ce mă inspiră Domnul. Aștept...

  De mult nu am adus către voi o recenzie din cărțile (pe care încă le citesc), sunt recunoscătoare Asociației Magna Gratia care lunar ne pune la dispoziție aceste cărți minunate pentru creșterea noastră spirituală. Astăzi vreau să vă povestesc despre o carte care mi-a prezentat planul lui Dumnezeu de răscumpărare a Bisericii de la începutul lumii și până la sfârșit. Da ai citit bine, și eu am fost tot atât de uimită când am citit și contrariată în multe din lucrurile pe care le-am citit însă am stat cu inima deschisă la ceea ce Duhul Domnului avea să-mi vorbească prin ea. Din toată inima vă recomand să citiți "Un singur Plan" al lui Jonathan Edward. Cine a fost el? Poate unii știți, alții ca mine doar în treacăt câte ceva. A fost un predicator, evanghelist, protestant congregaționalist. El împreună cu George Whitefield au jucat un rol covârșitor în Prima Mare Trezire Spirituală din America. "Un Singur Plan" are drept obiectiv să ne ajute să vedem că Biblia are un s...

Nu putem da timpul înapoi, dar putem alege să învățăm din greșelile trecutului și să facem alegeri bune pentru viitor. Sună clișeic, nu? Sau cum zicea Daniel Bota, psihoterapeut și pastor „Cea mai bună versiune a ta nu este cea de acum! Cel mai bun Tu, n-a apărut încă”. Credeți și voi sincer asta? Când am citit prima dată citatul, l-am privit ca pe o încurajare. Ochii mi-au rămas pe partea a doua „Cel mai bun Tu, n-a apărut încă”. Pe măsură ce citeam am observat cum privirea parcă s-a întors pe prima parte. „Cea mai bună versiune a ta nu este cea de acum”. Și atunci a început să se diminueze credința că va apărea o versiune mai bună a mea... În mintea mea răsuna că „nu sunt acum”. Cum te bați cu un gând ca acesta și să vezi partea plină a paharului? Tu cum ai reușit? Sigur unele dintre voi au trecut prin Mlaștina Deznădejdii despre care ne spunea John Bunyan în „Călătoria Creștinului”. Știți că Mlaștina are rolul să te afunde. Te zbați să rămâi la suprafață însă mâlul e prea puternic ...

  Părea imposibil să recuperez într-o lună ceea ce pierdusem în 6. Dar am reușit. Atunci când îmi place un lucru, dau energie, timp, resurse pentru a-l face. Trecuseră deja multe luni de pauză totală în ce privește angajamentul meu față de oportunitatea care mă ajuta să-mi câștig libertatea financiară. Nu, nu vreau să vorbesc despre bani, nu-i nici locul și nici nu sunt genul care să pun accent pe asta. Dar știu că pentru fiecare dintre noi contează stabilitatea și din acest punct de vedere. Am ales în urmă cu aproape 1 an să îmi dau voie să cred că și eu pot deprinde anumite abilități prin care să-mi fructific darul de a scrie. Și deși nu am crezut cu totul în acest vis ce părea doar pentru unii „aleși” mai deștepți realizabil, totuși am zis că de data asta nu renunț. Mai avusesem o încercare de reprofilare pe un alt domeniu la începutul lui 2020, care nu s-a concretizat însă totuși am rămas cu un curs de bază ce îmi poate folosi pentru mine însămi dar și pentru a ajuta pe altcine...

Nimeni nu se găsește într-o perfectă stare de mulțumire... însă unii oameni au ajuns să cunoască împlinirea prin faptul că aleg să vadă tot ceea ce au (deși uneori tot ce au pare atât de puțin).  Un gând prea profund, nu? Și totuși ne luptăm cu asta în fiecare zi.  Nu am găsit oameni cu adevărat fericiți doar pentru că nu le lipsește nimic material. Banii nu cumpără sănătatea. Uneori doar pot să o amelioreze.   Ce să mai spunem de iubire? Poți avea tot suportul emoțional, financiar însă singurătatea te poate goli bucățică cu bucățică.  Nici chiar pe plan profesional nu poți găsi împlinire chiar dacă pasiunea ta cea mai mare îți aduce lunar bani în cont.  Sunt pesimistă? Pentru unele dintre voi poate că văd doar partea goală a paharului...  Însă mă tot gândesc ... de ce ne simțim atât de goale deși avem atât de mult? Și pentru noi cele ce Îl avem pe Hristos, avem TOTUL.  De unde golul acesta imens care nu ne lasă să privim la ceea ce am primit deja...

  Încep cu o imagine în contradicție veți vedea până la final de ce... Sigur nu mă credeți și nici nu vă pot obliga, însă vreau să vă argumentez De ce nu fac ce-mi place? Oo nu, nu te gândi că niciodată nu am făcut ceea ce îmi place și că alții mi-au impus regulile. Doar că regulile sunt bune. Fără reguli, am trăi indisciplinate. Am face ce ne taie capu’ vorba aceea , și cu ce ne-am alege? Cu multă suferință. Nu tot ceea ce ne place este și ceea ce ne trebuie. Eu am trăit asta pe pielea mea și câtă durere a fost și cât de greu a fost să las în urmă alegerea mea proastă... Însă din acel moment când Domnul mi-a adus eliberare și putere să privesc înainte la ce are El pregătit pentru mine, nimic nu mai este la fel. Nu am fost niciodată ca acum într-o astfel de gardă continuă ... Cred că am dezvoltat o fobie de a nu mai face greșeli. Imposibil ai zice, nu? Măcar să nu le mai fac în mod conștient. Sunt două domenii care îmi dau mari bătăi de cap de când mă știu. Sentimentele și munca. ...

  Am studiat la sfârșitul anului trecut împreună cu un grup de fete cartea „Călătoria Creștinului” a lui John Bunyan. Wow , wow, wow cum pune în scenă toată povestea mântuirii unui om. Acum mă gândeam cât de bine se potrivește ilustrația acelei situații cu ceea ce am trăit eu perioada trecută. Sunt copilul Domnului de aproape 2 decenii însă ce credeți se poate să ajungem să purtăm poveri asemeni Creștinului din poveste despre care să nu înțelegem de unde provin, cum au ajuns în spatele nostru și de ce par că se măresc tot mai mult până ne apasă la pământ? Eu personal am trăit asta. Nu negam faptul că duc o povară în spate însă credeam că e doar un bagaj de care pot să mă descotorosesc în orice moment. Dar nu a fost deloc așa. Din contră, asemeni imaginii Creștinului lui Bunyan povara din inimă, minte și spate devenea tot mai grea și părea să fie una cu mine însămi. Ai trăit și tu asta? Să simți că te lupți din răsputeri te rogi și nu poți scăpa de ea? Am învățat de mică că locul un...

Asociația Magna Gratia mi-a adus în atenție o carte ce merită să fie citită de fiecare dintre noi. Chiar dacă „Prezbiterii” își are drept primi destinatari , bătrânii Bisericii ea ne prezintă care este datoria și chemarea slujitorilor din bisericile evanghelice. Jeramie Rinne slujește ca pastor senior al South Shore Baptist Church, în Higham, Massachusetts. „Rinne dezvăluie ceea ce Biblia are de spus cu privire la identitatea și activitatea prezbiterului bisericii locale, și face asta cu o prospețime și claritate care ne sunt extrem de utile”. Alistair Begg Am încercat pe cât am putut în calitatea mea de membră în biserică întrebărilor din recenzie și iată ce am descoperit. 1. Care sunt cele 4 cerințe calificative de caracter menționate de autor pe baza pasajelor biblice din 1 Timotei 3, respectiv Tit 1 necesare pentru ca un bărbat creștin să poată fi prezbiter? Un bărbat creștin pentru a putea fi prezbiter are nevoie de 4 trăsături ale caracterului lui Dumnezeu: fără reproș (respecta...

Am recitit cartea Judecători perioada aceasta în timpul meu de studiu și mi-a atras atenția în mod special, Samson. Cred că majoritatea știm cine a fost Samson. Cel mai puternic om despre care Biblia ne povestește cum „Duhul Domnului a venit peste Samson și, fără să aibă ceva în mână, Samson a sfâșiat pe leu cum se sfâșie un ied”. Judecătorii 14:6 Sau cum: „Samson a îmbrățișat amândoi stâlpii de la mijloc pe care se sprijinea casa și s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui și altul, la stânga... S-a plecat cu toată puterea, și casa a căzut peste domnitori și peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulți decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii”. Judecătorii 16:29‭-‬30 ‬‬‬ Greu de crezut, nu? Totuși există un detaliu în toată relatarea pe care poate că îl omitem cu prea mare ușurință: „Duhul Domnului a venit peste Samson...” Ce ne arătă acest lucru? Că Dumnezeu avea o lucrare specială cu acest tânăr despre care citim: „Îngerul Dom...

  Am crescut crezând că un creștin adevărat nu are nevoie de nimic altceva decât de Isus. Și e adevărat că nimic din lumea asta nu ne poate mântui și împlini în afară de El. Însă nu am acceptat niciodată că un creștin poate folosi drept instrumente pentru creșterea sa spirituală, psihologia sau dezvoltarea personală. Aș fi blamat pe oricine mi-ar fi zis că un creștin are voie să facă asta. Am ascultat însă multe predici, multe dezbateri dintre frați pastori creștini evanghelici, și am avut ocazia să cunosc un psihoterapeut creștin și pastor la o conferință în urmă cu câteva luni. Și atunci m-am dus cu inima plină de prejudecăți și defensivă, însă cred că Duhul Domnului mi-a înmuiat-o. El a făcut să înțeleg că este nevoie și de psihologie să poți înțelege gândirea omului, mecanismele, și că dezvoltarea personală poate contribui la a-ți cunoaște darurile și a investi în ele. (daruri primite de la Dumnezeu). Între timp descopeream un podcast creștin care se adresa generației tinere un...

Cărțile puritanilor au o putere aparte, o profunzime și franchețe a expunerii fiecărei teme. John Owen a fost considerat "prințul puritanilor" si unul dintre cei mai buni teologi din istoria creștinismului. Cartea "Ispita" a ajuns în mâinile mele datorită Asociației Magna Gratia care mi-a oferit și mie sansa sa descopăr peste 20 de titluri până acum ale unor teologici, evangheliști, învățători, puritani ai tuturor timpurilor. Sunt binecuvântată să fi citit atât de multe scrieri ale lor care mi-au îmbogățit inima. Aici am extras câteva idei din recenzia cărții "Ispita"-natura, manifestarea- prevenirea. Iată⤵️ 1)  Care sunt cele trei mijloace prin care ispita își atinge apogeul, potrivit lui Owen? Crezi că mai sunt și alte mijloace, și dacă da, care? (cap. 2) Ispita își atinge apogeul prin insistențe îndelungi, forțând gândirea să intre în contact frecvent cu răul la care este incitată producând gânduri presante. Își croiește drumul prin a prevala în alții...

În ultima perioadă simt cum toate se așază ca un puzzle în viața mea. Fiecare discuție, întâlnire, persoană, podcast, articol citit, predică ascultată... Nu pot decât să spun: Mulțumesc Isus!  O vreme nu vedeam în marea de piese, cum vreuna să se potrivească cu alta, cu atât mai puțin să încep să disting aproape o imagine clară. Nu am niciun merit. Este doar Har. Ieri am ascultat un mesaj biblic care necesita notițe serioase.  Voi încerca să nu vă încarc cu prea multă informație. Încerc să surprind esența. Știm un lucru sigur răspunsul tuturor întrebărilor noastre a fost, este și va rămâne Isus. Dar parcă uneori simțim nevoia de mai multe explicații, sau exemple. Haideți să renunțăm la pretexte! Sună a poruncă dar este mai degrabă o rugăminte pentru inimile noastre. Ce sunt pretextele? Motive invocate care ascund motivele reale pe care le gândim, simțim.  Nu te întreb dacă te-ai folosit de pretexte măcar o dată în viața ta, pentru că nu este nimeni să nu picat acest test....