Iubire pe măsura Iertării

„De aceea îți spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin iubește puțin.” Luca 7:47

Vă este foarte cunoscut versetul acesta și știți chiar și contextul.

În traducerea Cornilescu are un titlu foarte clar „Femeia păcătoasă”.

Această femeie a rămas cunoscută în istorie pentru gestul ei.

Deși în perioada aceea femeile nu aveau drepturile pe care astăzi femeile din cele mai multe țări le au femeia aceasta a demolat toate tiparele.

Ce curaj să intre în casa unui fariseu și să meargă direct la Isus! Nu i-a păsat de nimic și nimeni. Știa că poate suporta consecințe grave și cu toate astea nu a ținut cont. De ce? Pentru că L-a întâlnit pe Isus. Isus, Singurul care nu a condamnat-o la moarte așa cum toți ceilalți mari învățători ai Legii au făcut-o.

Toți știau cine era femeia aceea. Și hainele spuneau despre ea. Și așezarea părului... Nu putea trece neobservată. Nu fusese invitată, nu ar fi fost niciodată binevenită. Dar nici nu i-a păsat și nu în sensul acela de persiflare ci din umilință.

Își știa condiția. Știa ce viață mizerabilă avusese. Și a aflat că Isus este la masă în casa lui Simon. Nu a putut rata ocazia să-i arate prețuirea față de El. Cât putea prețui o astfel de femeie pe Isus? Era considerată un om fără caracter, merita să fie ucisă cu pietre. Și totuși a îndrăznit să vină la picioarele lui Isus.

„Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult și le ungea cu mir.” Luca 7:37‭-‬38‬‬

Imaginea aceasta pur și simplu e copleșitoare. Câte lacrimi trebuie să fi vărsat încât să-i poată spăla picioarele lui Isus? Părul îi era desprins și cu el îi ștergea picioarele (în loc de ștergar). Femeia nu a îndrăznit să ridice ochii din pământ doar a plâns și a spart vasul de alabastru cu mirul mirositor. Un vas cu un conținut scump.

Femeia nu rostește nicio vorbă. Doar Simon, gazda casei :”Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise și-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” Luca 7:39

Oare nu știa Isus că femeia era păcătoasă? Ba da. Însă Simon era atât de zelos să împlinească Legea încât uitase că trebuie să oferi îndurare și iertare și că nu e nimeni fără de păcat.

Atunci Isus i-a zis gazdei o pildă despre doi datornici iertați unul pentru mai mult și altul pentru mai puțin.

„Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?” Luca 7:42

Simon a știut răspunsul așa cum și noi l-am ști. Cel căruia i s-a iertat mai mult.

Și totuși nu a înțeles aluzia la femeia aceea care plângea la picioarele lui Isus.

Ba mai mult, Isus îl mustră pe Simon că a fost chemat în casa lui , dar nu i-a fost oferită apă să-și spele picioarele și ștergar comparându-l cu fix cea pe care Simon o disprețuia dar care s-a dovedit a fi o mai bună gazdă.

Și în acest context apare versetul de la început: „De aceea îți spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin iubește puțin.” Luca 7:47

Ce lovitură trebuie să fi fost în egoul lui Simon? Nu se aștepta la asta. Se considera curat, drept, om al Legii și era comparat de Isus cu o păcătoasă?

În final Isus se adresează și femeii: „Iertate îți sunt păcatele!”

Vă imaginați cum Simon și cei invitați : „au început să zică între ei: „Cine este Acesta de iartă chiar și păcatele?” Luca 7:49

Cine poate să ierte păcatele în afară de Dumnezeu? Nimeni.

Dar Isus a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace.” Luca 7:50

Știm că credința este un dar și mântuirea de asemenea. Prin pocăința sa și a faptului că a înțeles că Isus era Salvatorul, femeia a căpătat iertare și mântuire.

E minunată această istorisire. Duhul Domnului a considerat să rămână pe paginile Scripturii ca o pildă pentru fiecare dintre noi.

Ți s-a iertat mult? Cât de mult Îl iubești?

Aceste două întrebări îmi frământă inima. Nu e creștin căruia Domnul să nu-i fi iertat mult. Nu toți suntem în postura femeii din pasaj dar păcătoși am fost toți dar suntem iertați prin Sângele lui Sfânt.

Eu sunt una dintre cele cărora i s-a iertat mult. De o bucată de vreme am înțeles că păcatele nu sunt doar acelea pe care le facem cu gândul, vorba, fapta... ci și acele legături și întărituri care ne sunt transmise prin alții. Fiecare avem un trecut chiar și cei născuți în biserici evanghelice, am avut nenumărate motive pentru care să ne pocăim.

Dacă ni s-a iertat mult. Cât iubim?

Și cum se vede iubirea această practic? Femeia aceasta a spart un vas cu mir ce însemna o avere. A spălat picioarele Domnului cu lacrimile sale și le-a șters cu părul ei. Deși noi nu mai putem face asta, prin trăirea noastră avem datoria din dragoste față de iertarea primită să arătăm cât prețuim harul acesta.

Cred că prima și cea mai importantă manifestare a iubirii este nelipsita părtășie cu El (Cuvânt, rugăciune, laudă). Și apoi orice posibilitate să facem un bine.

Domnul să ne ajute!