Treceți la conținutul principal

Trăiește Azi


Am auzit de-a lungul timpului tot felul de expresii care definesc ce este Viața. 

Începem cu prima și cea mai importantă, ce spune Biblia: „Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel și apoi piere.” Iacov 4:14 b

Dacă pornim de aici, nici nu ar mai fi nimic de spus. Viața noastră, pentru unii longevivă, pentru alții mai scurtă nu reprezintă, ani în calendar pentru Creatorul nostru, ci un abur care imediat se evaporă. 

Mă tot gândesc la cuvintele lui Petru din epistola sa, „Dar, preaiubiților, să nu uitați un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, și o mie de ani sunt ca o zi.” 2 Petru 3:8 

Dumnezeu care se află în afara spațiului și timpului, nu funcționează după calendarul și ceasul nostru omenesc. 

Atât suntem. Un abur. Sau niște actori care se arată pe scena vieții lor doar 2 secunde în toată piesa de teatru pusă în scenă de Dumnezeu Tatăl.

Viața poate fi un câmp de bătălie minat în care trebuie să pui piciorul cu grijă să nu declanșezi o tragedie.

Viața de aici pe pământ este doar o călătorie, noi cele care L-am întâlnit pe Isus deja, știm că suntem străine pe pământul acesta și că adevărata noastră casă este în cer.

Nu știu în care dintre ele te regăsești sau poate în fiecare sezon al vieții le-ai experimentat și tu pe rând?

Să nu uiți „ești doar un abur care piere”. Cred că dacă am avea în fiecare zi perspectiva aceasta a trăirii zilei de azi, căci nu știm dacă mai primim ziua de mâine, am avea altfel de vieți.

Dar, unele dintre noi trăim înlănțuite de Trecut, trecut provocat de noi prin alegeri greșite și distructive din care nu am reușit încă să învățăm lecția sau nu am vrut să facem asta. Altele trăim cu ochii pironiți spre Viitor. Visăm la ce poate fi, ignorând Prezentul. Suntem atât de speriate și rănite de trecut încât nu putem privi decât spre Viitor și nu mai trăim ziua azi.

Dar mai este o altă categorie de fete și femeie care trăiesc ziua de azi (prezentul). Care își planifică fiecare zi pe cât posibil să poată trăi cu folos cele 24 ore.

Tu din care categorie faci parte? Toate avem un Prezent, ziua de azi. Dar nu toate o și trăim ca și cum ar fi azi singura zi. Ne sperie gândul acesta, și mulți mă judecă când citesc acest lucru acum, considerându-mă pesimistă, negativistă poate chiar fatalistă. Dar nu asta este ideea. 

Avem ziua de azi. Ziua de mâine nu știm dacă ne aparține (viitorul). Ne rămâne să alegem ce facem cu azi.

Nu mi-am propus să fac o ditamai introducerea însă ideea pe care aș vrea să o aduc acum este că poate azi este prima zi din călătoria ta dinspre Trecut spre Prezent sau dinspre a învăța să accepți că ziua de azi îți este dată, și dacă va fi un mâine (Viitor) este doar un Dar.

De ce prima zi din călătorie? Pentru că pentru fiecare din noi poate fi. Nu știu ce trecut ai, la ce visezi pentru viitor. Însă de azi poți alege să faci lucrurile diferit. De azi poți alege să lași Trecutul cu toate rănile, dezamăgirile, luptele, lacrimile și să îmbrățișezi Prezentul care îți este un Necunoscut dar care poate deveni un bun tovarăș de drum. Vorbeam într-un articol anterior despre Cum pot să mă iubesc? Ce înseamnă asta mai ales prin prisma noastră ca fete și femei creștine? Am înțeles perioada aceasta tot aprofundând tema, că dacă nu învăț să mă iubesc nu voi ști să apreciez pe cei care mă pot iubi, dacă nu mă respect pe mine adică să îmi cunosc principiile, standardele și valorile de la care să nu fac rabat nu pot avea așteptarea sau chiar pretenția că altcineva să mă respecte. Și dacă nu învăț împreună cu Duhul Sfânt să mă iert pentru greșelile pe care le-am făcut în trecut (adică să accept că Isus m-a iertat deja pentru toate păcatele iar eu neiertându-mă manifest falsă smerenie spirituală) nu pot învăța să iert pe cel care m-a rănit.

Trei lucruri esențiale pentru a putea trăi Prezentul dezlegate de trecut și fără iluzia Viitorului. Prezentul poate fi o călătorie de 24 ore plină de semnificație, dacă alegem în mod deliberat să spunem Isus mi-a iertat tot trecutul și ceea ce acum mă tulbură. Trecutul meu este o lecție din care învăț să trăiesc un Prezent diferit crezând că nimic nu este o întâmplare și toate au un scop să ne transforme și să sfințească în călătoria, piesa de teatru, câmpul de bătălie în care ne aflăm pe pământul aceasta.

Ce zici? Vrei și tu sa pornești în această primă zi din călătorie spre a trăi Prezentul cu folos pentru relația ta cu Isus, pentru tine și pentru cei din jur?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...