De o bucată de vreme observ cum deși conștientizez că rar mai trec pe aici să vă împărtășesc câte o mărturie, schimbările din ultima perioadă din viața mea par să mă țină în loc.
Mi-am așternut gândurile despre fiecare lucru pe care mi l-a pus Domnul pe inimă să îl împărtășesc dar parcă nu găseam niciodată momentul potrivit să și postez.
Voi cele care sunteți active în mediul online și doriți să slujiți în felul acesta, știți despre ce vorbesc.
Fiecare dintre noi ne confruntăm cu diverse momente de amânare care ne duc fără să ne dăm seama în neascultare.
Auzeam în urmă cu ceva ani că amânarea ascultării e neascultare.
M-am tot gândit de atunci la acest aspect.
Știm că trebuie să facem anumite lucruri și totuși le amânăm pentru că nu ne simțim în starea potrivită (orice fel de slujire) în cazul meu prin scris.
Dacă trec printr-o perioadă de încercare, întristare, dezamăgire, vindecare a inimii... nu îmi este deloc confortabil să îmi iau timp și să scriu ceea ce mă inspiră Domnul.
Aștept să treacă perioada și apoi să mă găsesc într-o stare bună și să „slujesc” din nou.
Dar ce se întâmplă dacă perioada se prelungește și la fel și neascultarea mea în a-i sluji pe cei care mi-au spus că Domnul a lucrat prin cuvintele mele până acum?
Mă lupt cu acest lucru și astăzi am fost biruitoare întrucât vă povestesc că nu mereu e ușor să împărtășești un gând atunci când tu treci printr-o încercare ce pare să te biruiască.
Am în inimă dorința să vă pot spune ceva care să rezoneze cu stările voastre sufletești. Și atunci când cineva îmi spune că s-a simțit încurajată de ceea ce a citit mă face să continui și să cred că fac ceea ce îmi Domnul îmi cere.
Nimeni nu este perfect și dincolo de orice text cu impact se află un om simplu, care are și el luptele lui, durerile, bucuriile, biruințele și căderile lui.
Însă prin Har ne ridicăm, mergem înainte, ne luptăm și suntem biruitoare împreună cu Isus pe calea Lui.
Nu sunt nici eu scutită de acestea. Sunt foarte recunoscătoare pentru fiecare dintre voi care mă încurajați și îmi împărtășiți că Domnul v-a vorbit prin ceea ce vă împărtășesc aici. Și pentru voi cei care rămâneți în anonimat.
Scopul acestui blog a fost și rămâne să pot sluji măcar un om care să fie ridicat, încurajat, poate mustrat, cercetat.
Dacă el își împlinește acest scop eu mă declar binecuvântată.
În final dragelor, mă rog dragelor să ne ajute Domnul să nu amânăm ascultarea de El căci ea va duce la Neascultare.
Vă binecuvântez în Numele Domnului Isus pentru perseverența de a fi aici prezente dragelor și mă rog să ne ajute Domnul să trăim zilnic „puse deoparte” pentru El.
Comentarii
Trimiteți un comentariu