Nimeni nu se găsește într-o perfectă stare de mulțumire... însă unii oameni au ajuns să cunoască împlinirea prin faptul că aleg să vadă tot ceea ce au (deși uneori tot ce au pare atât de puțin).
Un gând prea profund, nu? Și totuși ne luptăm cu asta în fiecare zi.
Nu am găsit oameni cu adevărat fericiți doar pentru că nu le lipsește nimic material. Banii nu cumpără sănătatea. Uneori doar pot să o amelioreze.
Ce să mai spunem de iubire? Poți avea tot suportul emoțional, financiar însă singurătatea te poate goli bucățică cu bucățică.
Nici chiar pe plan profesional nu poți găsi împlinire chiar dacă pasiunea ta cea mai mare îți aduce lunar bani în cont.
Sunt pesimistă? Pentru unele dintre voi poate că văd doar partea goală a paharului...
Însă mă tot gândesc ... de ce ne simțim atât de goale deși avem atât de mult? Și pentru noi cele ce Îl avem pe Hristos, avem TOTUL.
De unde golul acesta imens care nu ne lasă să privim la ceea ce am primit deja?
Este un verset în Biblie care spune:” Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu‑l fi primit? Iar dacă l‑ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l‑ai fi primit?” 1 Corinteni 4:7
Cât de des ne amintim versetul acesta?
Ce avem și nu e primit de la Dumnezeu?
Mă gândeam la asta azi în mod special, simt cum o stare de tristețe încearcă să mă înșface și mă lupt împotriva ei.
Vă spuneam la început că sunt unii oameni care nu doar ca văd dar aleg să vadă doar partea plină a paharului în viețile lor. Nu prea-mi iese asta. Uneori mă lupt tare să văd tot ce am deja și mi se pare că îmi lipsesc prea multe să pot avea inima împlinită.
Nu o să le avem niciodată pe toate și totuși avem: ” ...totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri”. Coloseni 2:10
Sunt multe goluri pe care le putem avea în viața aceasta dar niciunul nu e mai adânc decât lipsa împlinirii în Hristos.
Nu am avut jobul la care am visat până acum, însă am avut perioade decente financiar. Nu am avut relația perfectă dar a fost necesar să învăț lecția singurătății în 1 decât cea în 2.
Nu e ușor, însă „Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui”. Eclesiastul 3:1
Fiecare alege să privească prin ochelarii lui situația în care se află. Unele dintre voi de ex dacă mi-ați cunoaște starea actuală, m-ați compătimi. Altele însă ați spune că nu m-am luptat destul să obțin ceea ce am nevoie. Însă știu că cele mai multe dintre voi îmi veți spune să privesc la ceea ce am întâi, și să mă lupt pentru ceea ce îmi trebuie.
Azi am simțit o stare de tristețe. Deși am avut parte de atingerea Domnului în mod incredibil in urmă cu câtva timp, simt ca ceva lipsește și oricât de mult mi-aș umple timpul cu activitățile trebuincioase sau cu cele ce îmi plac nu mă simt împlinită, nu sunt fericită.
De unde acest gol? Și de ce nu pot să fiu fericită cu ce am primit deja? Iertare, eliberare, un nou început? Pentru că acel gol, așa cum auzisem aseară într-un fragmențel de predică, poate fi umplut doar de împlinirea în Hristos.
Fetelor, dacă avem strictul necesar viețuirii, sănătate, oameni dragi alături și totuși suntem triste... știți deja cauza și soluția ... Isus.
Doar El poate umple acest gol din ființele noastre. Acum nu am unele lucruri pe care unii le consideră necesare trăirii unei vieți liniștite, însă mă tot întreb de o vreme ... Dacă le-aș avea mi-ar fi de-ajuns?
Aș fi cu adevărat împlinită și nu aș mai alerga după altceva? Uneori am impresia că nu m-am bucurat niciodată de adevărata Fericire. Pentru că după cum citim, „Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale”. Psalmul 73:28
Așa ne definim și noi fericirea asemenea lui Asaf, mai marele cântăreților de la Templu?
Sau fericirea noastră se găsește numa-n 2? Sau având jobul mult visat? Sau... (scrie tu orice motiv ai avea)...
Doar Isus poate aduce Fericirea adevărată și doar El poate umple acest Gol.
Comentarii
Trimiteți un comentariu