Pusă Deoparte.

"Hristos S-a născut" dragelor. Acesta am descoperit că este urarea ce se face în Bihor de unde provine soțul meu. Am fost chiar uimită. În zona de unde vin eu, se folosește tradiționalul și comercialul "Crăciun Fericit" sau termenul pocăit "binecuvântat". Deși știm că noi, cele răscumpărate prin Sângele lui Isus nu sărbătorim Crăciunul ci Nașterea Domnului.  Eu sunt iubitoare de Decembrie, de iarnă, de zăpadă și mai ales de 25 decembrie. Și chiar dacă nu știm o zi sigură în care a avut loc Nașterea Domnului Isus Hristos, am ales să dăm semnificația aceasta zilelor de 24-26 decembrie, când ne amintim de ieslea Betleemului și de imaginea aceea care te lasă fără cuvinte. An de an cât am fost singură am sărbătorit Crăciunul mergând la biserică, la colindat, dar și urmând tradițiile poporului român, mâncând sarmale, cozonac și friptură de porc sau cumpărând cadouri și așteptându-le la rându-mi. Am înveselit toți anii atmosfera cu luminițe și de multe ori nu mi-...

Dragelor, de mult nu am mai împărtășit nimic cu voi... Mi-a pus Domnul ceva pe inimă după ce am ascultat trei mesaje biblice zilele trecute, se pare că toate cu același laitmotiv. Și dacă nu era destul, în timp ce împărtășea acest gând cu o prietenă, mi-a zis... "Cred că ar fi bine să scrii despre asta". Aveam nevoie de un subiect solid și iată că Domnul mi-a dat unul. Azi aș vrea să aprofundăm mai mult ideea. "Putem fi creștine religioase" ? Ne învârtim mult în jurul cuvântului "religios" și "creștin". Însă acestea două fac casă bună sau nu? Este religiozitatea bună? În aceste trei mesaje am găsit exact același punct central. Unde găsim oameni religioși? În vechime se numeau farisei. Erau foarte mândri de poziția lor, de căutarea lor după Dumnezeu, se luptau să trăiască cât mai moral ba chiar își impuneau mai multe reguli, pe care nici ei înșiși nu le puteau împlini. Fariseii cunoșteau Cuvântul lui Dumnezeu, Tora. (cele 5 cărți ale lui Moise) și...

Nu prea se potrivește cu temele relatate de până acum titlul acesta. Sună a fi un moment de rebeliune a mea spunând aceste cuvinte. Dar totuși îmi mențin ideea. Ascultă-ți inima. Și hai să îți zic și la ce mă refer. Mai devreme am găsit în arhiva mea din bara de căutare un videoclip marcat și salvat acolo de mulți ani dar care înseamnă că a cântărit mult la vremea aceea. Și acum iată că a reapărut și m-a motivat să scriu despre el. Ce prezintă de fapt videoclipul?  Un bărbat, în floarea vârstei care merge pe stradă, înfruptându-se dintr-un biscuite, vede pe trotuar un stetoscop se uită să vadă dacă l-a pierdut cineva , se apleacă și îl ia. Din nou își rotește privirea să vadă dacă cineva și l-a pierdut și apoi de curiozitate îl introduce în urechi și primul lucru pe care îl atinge cu stetoscopul (partea care emite sunetele) este chiar prăjitura lui. Cât de bizar și totuși din prăjitură se aude o melodie despre alimentul din care este preparată- adică zahărul. Este de-a dreptul șoca...

  Deunăzi ascultam un cunoscut pastor ce își prezenta cursul despre "Cum să te apropii de Dumnezeu". Am parcurs deja mai mult de jumătate din lecții și parcă deși era totul așa de cunoscut, mai ales textele biblice, totul îmi era ca o revelație când explica cum în mod practic acel lucru poate fi realizat. Mi-a rămas în minte că "apropierea mea de Dumnezeu este de fapt echivalentul foamei mele după El". Și ce m-a izbit este că rugăciunile de genul "Doamne crește-mi pasiunea față de Tine" nu sunt rugăciuni ascultate. Întrucât pasiunea crește doar prin hrănirea ei cu Cuvânt, rugăciune, post, slujire... Nu poți crește în cunoaștere față de Domnul când tu dai timpul tău prețios rețelelor sociale, tv-ului și Domnului printre picături...sau la final de zi un: "Mulțumesc Doamne". Am parcurs mai departe lecțiile și am pătruns mai adânc în subiect, descoperind că omul lui Dumnezeu, Moise căuta Prezența lui Dumnezeu mai mult decât Promisiunea lui Dumnezeu (...

Subiectul de azi o să vi se pară ciudat pentru perioada aceasta însă asta am pe inimă să împărtășesc. Între timp am mai scris câteva articole pe care urmează să le postez...însă azi e despre cotidian vs poveste. Hai să vă explic despre ce este mai exact vorba... Urmăream zilele acestea câteva documentări despre vremurile în care trăim și cum Biblia se împlinește cuvânt cu cuvânt.  Tot ce am auzit a fost ca un duș nu rece ci ca și cum cineva m-a împins într-o copcă și după ce am simțit bine gravitatea situației m-a scos afară. Sperăm să nu pățească nimeni asta la propriu... Dar la figurat din când în când chiar este necesar. M-a adus pe genunchi fiorul apei gheață pe care am simțit-o ascultând ce ne așteaptă în vremurile ce urmează și cum ar trebui să ne pregătim. Nu mă străduiesc acum să conving pe nimeni că Domnul este la ușă, pentru că semnele venirii Lui sunt clare. Trecusem printr-o perioadă agitată cu lucrurile vietii și o dată auzind acele cuvinte m-a adus pe genunchi... Și m...

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...

Nu am întâlnit un om asa determinat care timp 100 de zile fără încetare sa meargă în același loc în speranța că își va regăsi iubirea. Avea în Plan 1 an de zile.. Dar nu a fost nevoie de atât.. Întâlnise o frumoasă fată care i-a captivat inima la propriu.  Știa doar ca de ziua ei merge an de an la o cofetărie din Viena... Da da, Viena... Asa că a hotărât deși nu locuia acolo să își ceară un proiect de la șef încât să ajungă la Viena și astfel să poată să își împlinească visul... Zilele treceau și devenea tot mai greu să revină în același loc să mănânce aceeași prăjitură în speranța că poate azi este ziua prea frumoasei lui iubiri.. Doar că viata... Îi aduce în cale o alta fată... Care treptat îi devine o bună confidentă și îl ajută în disperarea lui de a-și întâlni iubirea pierdută cu câteva luni în urmă... În tot acest timp ea se îndrăgostește de el.. Și el fără să își dea seama pune suflet.. Doar că obișnuința și teama de a nu fi pierdut zilele în așteptarea iubirii îl fac să ren...

De 19 ani de când am cunoscut pe Domnul în mod personal ca Mântuitor și obiceiurile mele s-au schimbat. Eram obișnuită să merg la biserică duminică de duminică. Citeam Biblia împreună cu părinții săptămânal (sau mai des). Ne rugam împreună sau cel puțin eu asistam la rugăciunile lor.  Pe atunci se puneau bazele a ceea sunt azi.  Și asta era cu mai bine de două decenii în urmă. Mergeam la Școala duminicală, cântam în corul de copii, apoi la adolescenți și tineri mai apoi în corul "adult".  Eram prezentă cam în toate activitățile ce existau pe plan "bisericesc" să le zic așa. Mergeam în tabere.  Spuneam poezii, mă rugam uneori și eu cu voce tare în biserică.  Și toate astea până la 15 ani. A venit perioada liceului și cu puțin înainte după terminarea examenului de capacitate am mers în prima tabără de evanghelizare pentru tineri, tabără ce avea să-mi schimbe viața.  Am venit în tabără (deși cu toate obiceiurile de mai sus dobândite) fără Hristos. Și am plecat...

De trei luni de zile mă lupt cu mine, cu cei din jurul meu și chiar cu soțul meu să exprim cât de bun este țelul după care tânjesc să fie împlinit. Este clar că dacă se putea prin putere omenească nu mai aducea atâta frustrare. Însă doar Dumnezeu poate face să devină realitate.  A ajuns un gând obsesiv că trebuie să încep cursul de germană. Doar că el tot întârzie să apară.  Contează și ținta pe care o avem, dar cât de important este parcursul până acolo.  Vedem astfel dacă drumul ne-a clădit o relație mai puternică cu Hristos și apoi cu cei din jur sau din contră. Până la urmă un curs de germană este un țel bun. Îmi doresc să învăț limba pentru că să mă pot descurca aici, pentru că îmi dă o stare de libertate, pentru că îmi dă o ocupație pe care o simt o imensă provocare. Dar ce facem atunci când țelul nostru bun devine un idol? Ai avut vreun astfel de țel care până la urmă a devenit o obsesie pentru tine? Și în loc să te împlinească te-a controlat? Sau poate știi povest...

Sunt binecuvântată că într-o țară care m-a "adoptat", cu o limbă stâlcită și cu oameni reci, am găsit un loc "cald" și primitor pentru inima mea...  Da, biserica.  Nu este un loc mai bun decât biserica unde să găsești frați și surori care împărtășesc aceeași tânjire după Cer, după Hristos.  Știam de când am început relația cu soțul meu ce biserică frecventează. Am văzut câteva video-uri cu frații de acolo și cum se predică Cuvântul dar mi se părea așa de "conformistă" și tradițională încât mintea mea nu putea accepta că și eu voi deveni membră acolo.  Îmi tot ziceam în mintea mea mea "o să vizitez toate bisericile și apoi văd unde aleg să merg". Și este adevărat că am vizitat câteva biserici însă spre surprinderea mea, niciuna nu a avut impactul bisericii #BetezdaViena 🙏🏻🙌🏻 Am venit aici (în Viena) cu gândul că nu există biserici ca în România. Nu o să mă regăsesc în nimic de aici. Deși visam cu ochii deschiși că va fi un restart al vieții me...

  #29mai este cea de-a treia zi din lună care are o semnificație foarte puternică pentru mine. În urmă cu #18ani eu mă nășteam a doua oară. (e vorba de ziua botezului meu creștin evanghelic).  Nu îmi vine să cred că deja am majoratul în relația cu ISUS.  18 ani nu au fost cei mai ușori deși acum când privesc înapoi parcă ar fi zburat.  Parcă ieri eram în tobă albă, plină de emoții, cu un păr neastâmpărat care voia să-mi strice momentul.  Stăteam la rând și așteptam să mă cheme să intru în apă și să Îl mărturisesc pe Isus Hristos în fața tuturor martorilor văzuți și nevăzuți.  Aveam o hotărâre de neclintit. Abia așteptam să fac acest pas și să văd cum va lucra Domnul în viața mea.  Nu știam ce mă așteaptă... De altfel nimeni nu știe...  Știm că vom aveam necazuri. Știm și că firea nu ne va da pace până ce părăsim trupul acesta.  Știm că vom fi încercați să ne fie testată credința.  Știm că vom fi ispitiți de vrăjmaș să fim dărâmați. ...

Dragelor, nu am mai împărtășit de ceva vreme nimic cu voi. Totdeauna mă gândesc că dacă nu spun nimic ziditor mai bine să nu zic. Iar ziditor nu înseamnă numai să vă spun lucruri care să vă mângâie și "să vă gâdile urechile" cum zice Scriptura.  Ziditor înseamnă orice cuvânt care fie dur sau bun ajută omul care îl citește în procesul de maturizare, creștere și sfințire. Despre mine pot să vă spun, că am avut harul ca prietenele mele să îmi spună lucrurile pe nume. Chiar dacă nu mereu cuvintele acestea au fost spuse în dragoste (pentru că adesea eșuăm oriunde am fi în procesul mai sus menționat) totuși totdeauna au avut efectul așteptat - de a mă mustra, cerceta, ridica dar niciodată nu am rămas în același punct. De aceea azi aș vrea să vă povestesc despre un moment profund, neașteptat și plin de har pe care l-am trăit și pe care îl numesc acum "Mare Resetare".  Am fost motivată să scriu despre asta datorită unei bune prietene care mi-a zis că sunt și alte persoane c...

"Căci despărțiți de Mine... nu puteți face nimic". Biblia (Evanghelia după Ioan, cap 15,versetul 5 B). Multe dintre voi cunoașteți deja acest verset (poate că este unul dintre cele de Aur - memorate din copilărie). Dar poate pentru unele dintre voi este un verset sau citat nou și interesant. Ei bine, este Cuvântul insuflat al lui Dumnezeu (mai exact sunt vorbele Domnului Isus Hristos). Dar să puteți înțelege mai bine contextul trebuie să vă scriu tot versetul: "Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic" Ioan 15:5 Înțelesul acestei ilustrații este că Isus este Vița. Noi, cele ce credem în El și Îl avem ca Mântuitor suntem mlădițele. Isus ne spune că dacă rămânem în El și în cine rămâne El aduce multă roadă (roadă care se traduce prin creșterea credinței noastre, și prin aducerea altor suflete la cunoașterea lui Hristos). Însă se pare că această este o condiție - rămân...

Anul trecut în vară Domnul Isus a făcut o lucrare minunată în viața mea. El mi-a dat eliberare de legăturile depresiei, fricii, deznădejdii care mă înfășuraseră de mult timp și nu le vedeam sursa. Am primit de la Dumnezeu harul să capăt eliberare completă care a ridicat de pe mine o povară pe care o simțeam cum mă trage la pământ.  Până în acea zi trăiam cu povara și devenise parte din mine... Nu o  mai vedeam ca pe ceva de care trebuia să scap. E greu să te tărăști de pe o zi pe alta și să nu înțelegi de ce parcă toate lucrurile îți stau împotrivă.  Am avut uneori impresia deși nu am avut curajul să rostesc cu voce tare că sunt  parcă sub un "blestem"... Știu că mulți ați sărit acum să mă convingeți că e o prostie... Și că alegerile mele sunt cauza multor probleme pe care le-am avut. Și nu vă contrazic. Dar pot să spun acum că pe lângă influența lor este și moștenirea "generațională" despre care eu nu am crezut. Dar care a început să capete sens. Domnul a rupt toat...

Nimic nu este prea greu.  "Nu renunța înainte să încerci".  În urmă cu mai bine de un an am descoperit o reclamă pe facebook care tot apărea și nu-mi dădea pace... Mă invita în mod îmbietor spre o lume care părea de-a dreptul ireală - o lume a scrisului la care doar visam (cu ochii deschiși) dar pe care nu îndrăzneam să o ating... de teamă că nu-s prea bună pentru asta. Aveam cel mai fain mentor în ale scrisului , scrisesem deja un manuscris și mai rămăsese doar să-l public însă de aici și până la a învăța cum de sunt oamenii ăștia de la TV așa bine plătiți să facă reclamele pe car le tot vedem..  Cum de pot să lucreze de unde vor și se pot bucura de atâtea avantaje doar tastând cuvinte? Ei, da de unde... Nu e deloc așa simplu. În spatele muncii fiecărui copywriter (căci despre aceasta e vorba) este o muncă susținută. Nu, nu . Nu talent. Muncă. Abilități pe care înveți să le deprinzi și apoi le exersezi până când îți iese. Interesant, nu? Pentru mine reclama aceea de acum...

      Dragilor, am revenit cu obiceiul cel bun căpătat în ultimii doi ani să vă prezint recenziile cărților pe care le citesc.  De data aceasta am citit o carte a lui John Bunyan (predicator puritan baptist al anilor 1600).  Subiectul cărții acesteia este cel al fricii de Dumnezeu despre care nu se vorbește foarte puțin.  Dar mai bine vă las să descoperiți ceea ce am găsit în paginile ei. Am lăsat aici întrebările recenziei care sper să vă fie de folos.  1.Care sunt cele trei tipuri de frică față de Dumnezeu identificate de autor atunci când vorbește despre felul în care omul experimentează frica de Dumnezeu în sufletul lui? (cap 4) Autorul a identificat 3 tipuri de frici. Frica de Dumnezeu care decurge din iluminarea naturală a omului. Frica de Dumnezeu care decurge din anumite acțiuni ale Lui față de oameni, și care nu este nici universală, nici mântuitoare. Frica de Dumnezeu ce se află în inimile unor oameni, frică bună și evlavioasă dar care, ...