Tânjesc după Prezența sau Promisiunea lui Isus?

 

Deunăzi ascultam un cunoscut pastor ce își prezenta cursul despre "Cum să te apropii de Dumnezeu".

Am parcurs deja mai mult de jumătate din lecții și parcă deși era totul așa de cunoscut, mai ales textele biblice, totul îmi era ca o revelație când explica cum în mod practic acel lucru poate fi realizat.

Mi-a rămas în minte că "apropierea mea de Dumnezeu este de fapt echivalentul foamei mele după El".

Și ce m-a izbit este că rugăciunile de genul "Doamne crește-mi pasiunea față de Tine" nu sunt rugăciuni ascultate. Întrucât pasiunea crește doar prin hrănirea ei cu Cuvânt, rugăciune, post, slujire... Nu poți crește în cunoaștere față de Domnul când tu dai timpul tău prețios rețelelor sociale, tv-ului și Domnului printre picături...sau la final de zi un: "Mulțumesc Doamne".

Am parcurs mai departe lecțiile și am pătruns mai adânc în subiect, descoperind că omul lui Dumnezeu, Moise căuta Prezența lui Dumnezeu mai mult decât Promisiunea lui Dumnezeu (țara făgăduită). 

Moise i‑a zis: "Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici!"

Dumnezeu Îi spusese puțin mai devreme că va trimite un înger cu ei înspre țara promisă dar El nu va merge cu ei. 

Gândul pastorului era și încerc să îl adopt și eu, Dacă ar fi trimis Dumnezeu cu noi un înger să ne călăuzească spre lucrul mult visat pe care urma să îl obținem, am fi plecat cu îngerul la pas? Ne-ar fi fost de ajuns prezența îngerului, și ne-am fi lepădat de prezența lui Dumnezeu numai să obținem ceea ce visam?

Eu dragelor, mă tot gândesc la asta de atunci... 

După ce tânjește inima mea? Cursul se numește: "Cum să te apropii de Dumnezeu. Cum să intri într-o intimitate profundă cu El?" 

Dumnezeu are promisiuni pentru noi, prin Scriptură, uneori prin vise, vedenii, sau cuvânt profetic... știm că le va împlini dacă suntem în ascultare de El. Însă ne pune imediat la încercare. Ne pune înainte promisiunea și apoi ne spune că El nu ne va conduce să o obținem. 

Ne mai pasă atunci de promisiune când știm că El, Cel care ne-a făcut promisiunea nu va merge cu noi, și noi ne vom mai putea bucura deplin știind că am fost călăuziți de El?

Acum în mod personal mă gândesc la cea mai profundă dorință a inimii mele pentru sezonul pe care îl traversez acum... și îmi adresez întrebarea: După ce tânjește inima mea după împlinirea promisiunii dar fără prezența Domnului sau prefer prezența Domnului chiar dacă nu aș mai primi împlinirea promisiunii?

Este greu de acceptat să renunți la promisiune, mai ales dacă în sine poate fi un lucru bun de care ai nevoie... dar dacă avem prezența lui Isus , a Duhului Sfânt în viețile noastre cu cât mai de preț este?

Poate acesta este un moment bun de reflecție, care este cea mai adâncă dorință a inimii tale acum pe care Domnul îți promite că o va împlini dar fără să meargă El împreună cu tine până acolo?

La ce sunt dispusă să renunț doar de dragul de a avea parte de Prezența Lui în viața mea?

Înțeleg acum în urma acestei serii de lecții că să mă apropii de Dumnezeu este tot ce am nevoie, că prezența Lui... adică manifestarea prezenței Lui în intimitatea cămăruței mele.

Am avut și încă am momente când mi-aș dori mai mult ceea ce El poate face, adică minuni, vindecări, eliberări dar mai puțin tânjesc după timpul acela care nu poate fi descris în cuvinte pe care îl simt la nivel de minte, inimă și duh atunci când El îmi vorbește mie personal.  

Și am încredințarea că Domnul prin Duhul Sfânt ne poate vorbi personal prin Biblie, prin cuvânt profetic, vedenie, prin rugăciunea cuiva, printr-o cântare și ne poate deschide inima și prin manifestări precum minuni. Însă mă găsesc și eu de o vreme în postura de a alerga după manifestarea prezenței prin lucruri decât să caut mai profund Cine este El.

Singurul mod în care ne putem păstra foamea după Dumnezeu este să ne protejăm sufletele alegând ce să simțim.

Vei fi flămând după ceea cu ce te hrănești. 

Am încercat de câteva ori să îmi iau un post de lucrurile care îmi provoacă dependență (cu precădere social media pe telefonul mobil) , mi-am dezinstalat toate aplicațiile și m-am străduit să trăiesc fără să mai dau scroll până găsesc ceva drăguț care să-mi crească nivelul de dopamină în creierul meu. 

Ușor nu a fost însă uneori am reușit mai mult , alteori mai puțin. am încercat să îmi focusez atenția pe Scriptură în acele perioade (nu am fost mereu biruitoare) însă totdeauna la final m-a ajutat să trăiesc și fără acea hrană profund nesănătoasă pentru mintea mea.

Într-un fel acel post, m-a făcut să aleg și să tânjesc după intimitate cu Hristos mai mult decât atunci când credeam că pot să le am pe ambele. 

Sunt mulțumitoare pentru asta Isus.

Doamne ajută-ne să redescoperim Cine ești Tu, și ce minunată e Prezența Ta mai mult decât orice dorință împlinită. 

Amin!