"Hristos S-a născut" dragelor. Acesta am descoperit că este urarea ce se face în Bihor de unde provine soțul meu. Am fost chiar uimită. În zona de unde vin eu, se folosește tradiționalul și comercialul "Crăciun Fericit" sau termenul pocăit "binecuvântat".
Deși știm că noi, cele răscumpărate prin Sângele lui Isus nu sărbătorim Crăciunul ci Nașterea Domnului.
Eu sunt iubitoare de Decembrie, de iarnă, de zăpadă și mai ales de 25 decembrie.
Și chiar dacă nu știm o zi sigură în care a avut loc Nașterea Domnului Isus Hristos, am ales să dăm semnificația aceasta zilelor de 24-26 decembrie, când ne amintim de ieslea Betleemului și de imaginea aceea care te lasă fără cuvinte.
An de an cât am fost singură am sărbătorit Crăciunul mergând la biserică, la colindat, dar și urmând tradițiile poporului român, mâncând sarmale, cozonac și friptură de porc sau cumpărând cadouri și așteptându-le la rându-mi.
Am înveselit toți anii atmosfera cu luminițe și de multe ori nu mi-a scăpat niciun colțișor al casei să nu evidențiez că urmează o Sărbătoare.
Și tot același protocol și echipa de design îl respecta an de an... Biserica era mereu în straie de Sărbătoare. Auzeai de cum intrai colinde, și îți atrăgeau privirea luminițele și uneori brazii împodobiți (unde la finalul slujbei ne așezam rând pe rând și ne fotografiam).
Așa am fost obișnuită.
Știți că cere timp și dezobișnuința, deși speram să nu fie nevoie de ea.
Crăciunul la Viena nu a mai semănat cu cel de acasă. Acum aici a devenit acasă și deși mi-am păstrat obiceiul de a mă înveseli cu luminițele și de a nu-mi lipsi ieslea...
Nu același protocol l-am regăsit și în biserică. Din contră, am întâlnit în Ajunul Sărbătorii, o atmosferă apăsător de obișnuită ca în oricare altă zi. Abia am auzit două colinde. Nu vorbim despre biserică să fie împodobită cu straie luminoase... Toate au rămas la fel.
Mă luptam dragelor în inima mea să nu cârtesc dar greu a fost să accept că poate fi totul la așa extremă față de locul meu natal.
Simțeam cum totul se lovește ca de o stâncă și nu puteam să mă conectez cu Domnul.
Atunci am început să mă întreb: Oare nu luminițele și colindele sunt pentru mine semnificația Crăciunului?
Plângeam că nu puteam accepta Sărbătoarea fără veselie.
Însă anul acesta nu a trebuit să mai alerg după luminițe, am făcut ca atmosfera de acasă să mă invite la Sărbătoare.
Crăciunul în noua acasă, nu mai seamănă cu nimic din ce știam. Aici a fost un altfel de Crăciun.
Ce sărbătorim de fapt pe 25 Decembrie?
Vorbeam aseară cu o prietenă care îmi spunea că fiecare sărbătorește ceea ce dorește, fie Crăciunul cu toate aspectele lui comerciale, fie Nașterea Domnului, fără fast, fără veselie ambientală ci cu recunoștință în inimă și cum spunea ea, cu sufletul "împodobit" și nu cu luminițe.
Aproape an de an scriu despre această minunată Sărbătoare a Nașterii Domnului, însă abia acum am putut înțelege cu adevărat cât de legată îmi era inima de aspectul exterior atât al meu, cât și al atmosferei din biserică, sau chiar și al celei din casa mea. Deși anul acesta am sărbătorit Crăciunul în doi... și așteptările mele din inimă fără să le exteriorizez verbal erau să fie totul deosebit, atmosfera aceea pe care o regăseam eu în filmele de Crăciun. Doi oameni fericiți care se așază lângă bradul luminat, și care trăiesc o feerie de poveste în acele zile... Realitatea avea să mă lovească cu putere.
Soțul meu mi-a mărturisit că nu a sărbătorit niciodată ca mine Crăciunul cu luminițe, să meargă la târgul de Crăciun sau să facă poze instagramabile.
Din contră, pentru el Crăciunul a fost o zi tratată în mod obișnuit. Am rămas atât de dezamăgită că după ce am așteptat toată luna să fac o ședință foto în renumitul și mult râvnitul Târg de Crăciun al Vienei , ajunși acolo am descoperit că porțile lui au fost deschise până înainte de Ajun. Nici o poză instagramabilă nici în marele oraș Viena, nici în jurul bradului, nici la biserică, nici colinde cum eram obișnuită, nici haine de sărbătoare, nici obișnuita masă de Crăciun. Nimic din toate acestea...
Nici nu aș ști cum să descriu dezamăgirea, că visul meu se spulberase.
Acum când scriu asta, în a doua zi de Crăciun, acasă, mă gândesc... a meritat să visez cu ochii deschiși și acum să simt că trăiesc un eșec?
Merită să investești zile la rând sau poate mai mult, să alergi pentru trei zile de Sărbătoare instagramabile (ținută, atmosferă, mâncare, colindat) ca în final, să revii la ce ai fost mai înainte, poate tot cu suflet gol și ochi triști?
Dacă despre asta am crezut că este 25 Decembrie este de la sine înțeles să primim o palmă care să ne trezească la realitate.
Poate că asta este conștientizarea Sărbătorii din acest 2023 pentru mine... Crăciunul de fapt era în inima mea amestecat cu tradiții și prea puțin îmi era sufletul "împodobit", precum erau casa, biserica, masa.
M-am înșelat chiar crezând că este despre Familie... Isus nu S-a născut în iesle că să aducă familia mea în jurul mesei îmbelșugate, și nici grajdul nu era împodobit cu luminițe, ieslea era luminată puternic doar de Steaua ce I-a prevestit Nașterea. Ieslea Lui nu a fost instagramabilă.
Dar a lăsat loc și păstorilor de la oi să poată să vină să Îl cunoască, și marilor înțelepți (magii) veniți de la peste 1000 de kilometri distanță doar călăuziți de Stea.
Așa că deși îmi este greu să rostesc cu glas tare, am avut nevoie de un altfel de Crăciun ca să înțeleg cu adevărat că nu am nevoie de toate acele lucruri să îmi fie sufletul fericit.
Aveam nevoie doar de Isus care să-mi vorbească prin pastorul care nu sărbătorește Crăciunul instagramabil, și prin soțul meu care deși mi-a făcut pe plac și am luminat fiecare cameră și a făcut să fie atmosferă de sărbătoare în casă totuși nimic nu m-a împlinit în mod real.
Toată luna decembrie au răsunat colindele în casa noastră, și în biserică unde mă așteptam să le găsesc din plin, au fost cântate doar două.
În 2023 am descoperit un altfel de Crăciun. Mai sărac, neluminat, necolindat, fără masă îmbelșugată și colțișor instagramabil, dar cu conștientizarea că sufletul meu avea nevoie de Sărbătorit.
Mulțumesc Isus că Tu te-ai născut și în inima mea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu