Mărturie

Anul trecut în vară Domnul Isus a făcut o lucrare minunată în viața mea. El mi-a dat eliberare de legăturile depresiei, fricii, deznădejdii care mă înfășuraseră de mult timp și nu le vedeam sursa.

Am primit de la Dumnezeu harul să capăt eliberare completă care a ridicat de pe mine o povară pe care o simțeam cum mă trage la pământ. 

Până în acea zi trăiam cu povara și devenise parte din mine... Nu o  mai vedeam ca pe ceva de care trebuia să scap.

E greu să te tărăști de pe o zi pe alta și să nu înțelegi de ce parcă toate lucrurile îți stau împotrivă. 

Am avut uneori impresia deși nu am avut curajul să rostesc cu voce tare că sunt  parcă sub un "blestem"... Știu că mulți ați sărit acum să mă convingeți că e o prostie... Și că alegerile mele sunt cauza multor probleme pe care le-am avut.

Și nu vă contrazic. Dar pot să spun acum că pe lângă influența lor este și moștenirea "generațională" despre care eu nu am crezut. Dar care a început să capete sens.

Domnul a rupt toate legăturile mărturisite în acea seară. El a făcut ca în urma eliberării să "zbor" liberă ca un fluture.

Nu știam ce e Pacea?  În acea seară de vară toridă am descoperit. 

Căzuse povara. Acum mergeam fără niciun bagaj generațional sau acumulat de mine... 

În sfârșit trăiam ce doar tânjeam. 

Trăiam bucurie. Trăiam pace. Trăiam dorință de a povesti în gura mare ce har am primit și ce Domnul a făcut în viața mea prin solii Lui.

Când am ajuns acasă am povestit imediat... de cât de transformată eram prin mila Domnului. Nu știu dacă mă așteptam să fiu credibilă, păreau basme. Dar până și chipul meu se luminase.

Poate că nu am conștientizat fiecare aspect schimbat însă unul dintre cele mărturisite care mă apăsa de simțeam că mă lasă fără suflare... Dispăruse... 

Depresia fusese ștearsă ca și cum nu ar fi existat... Oare era posibil? 

Da. 

Și la scurt timp am început să iau decizii foarte drastice cu privire la mersul meu pe cale de până atunci... Fusesem deja de ceva vreme în rătăcire... Pierdusem din vedere calea, din frustrări, temeri, și chiar dorință de răzbunare. 

Acum era momentul să zic "Stop" . Prin forțele mele? Nu prin ajutorul Domnului Isus. Și am zis. Însă am continuat să las o portiță care credeam că nu poate să mă influențeze dar a reușit asta. 

2 luni în care părea că lucrurile merg la carte s-au încheiat brusc pentru că Domnul îmi spusese "Stop. Închide orice portiță pe care vrăjmașul o poate folosi". Am simțit într-un weekend de final de septembrie că am pierdut tot (în ce investisem). 

Începeam să resimt teama reinstalării depresiei... Ascultarea de Isus presupune ruperea de relații, de locuri, sau de joburi nepotrivite. 

Dar prin har am primit călăuzire de la Duhul Sfânt să scriu despre starea mea solului Domnului prin care El îmi oferise în dar eliberarea.

Oo ce poveste urmează... Mărturie că nci nu știam, nu îmi imaginam și nu visam... 

Nu aveam nicio intenție de a avea o nouă relație, mai ales după anterioara care mă dusese în depresie. Nici atât nu aveam un interes pentru căsătorie la acel moment. 

Și totuși am fost întrebată: "Ai vrea? Zic nu acum... Dar pe viitor ar fi bine" .

M-m rugat și am așteptat răspunsul Domnului... Și după zece zile de frământare a apărut El (viitorul meu soț). Și povestea mai departe o știți și din perspectiva mea și a lui. 

Mărturia mea nu este despre relație. Ci despre cum a lucrat Dumnezeu in viața mea prin solii Lui... Și cum am ajuns să văd bucățică cu după bucățică cum El schimbă viața mea. 

Am crezut, am așteptat, m-am rugat și am acționat cum mă calauzea Domnul și devenea tot mai vizibil pentru mine că aspectele cu care mă obișnuisem se transformaseră în ceva bun. 

Nu există cuvinte de mulțumire pentru Domnul. 

Mulțumesc Lui pentru inspirația, curajul, de scrie această mărturie.

Fiți binecuvântați 🙏