Treceți la conținutul principal

Ascultă-ți inima!


Nu prea se potrivește cu temele relatate de până acum titlul acesta. Sună a fi un moment de rebeliune a mea spunând aceste cuvinte.
Dar totuși îmi mențin ideea. Ascultă-ți inima. Și hai să îți zic și la ce mă refer.
Mai devreme am găsit în arhiva mea din bara de căutare un videoclip marcat și salvat acolo de mulți ani dar care înseamnă că a cântărit mult la vremea aceea. Și acum iată că a reapărut și m-a motivat să scriu despre el.
Ce prezintă de fapt videoclipul? 
Un bărbat, în floarea vârstei care merge pe stradă, înfruptându-se dintr-un biscuite, vede pe trotuar un stetoscop se uită să vadă dacă l-a pierdut cineva , se apleacă și îl ia. Din nou își rotește privirea să vadă dacă cineva și l-a pierdut și apoi de curiozitate îl introduce în urechi și primul lucru pe care îl atinge cu stetoscopul (partea care emite sunetele) este chiar prăjitura lui. Cât de bizar și totuși din prăjitură se aude o melodie despre alimentul din care este preparată- adică zahărul. Este de-a dreptul șocat de ceea ce tocmai s-a întâmplat și își scoate imediat stetoscopul din urechi, uitându-se cu mirare. și totuși curiozitatea îl roade și în timp ce merge mai departe descoperă un stâlp metalic. Își introduce din nou stetoscopul în urechi și ascultă ce spune stâlpul, se pare că îi creează o stare de entuziasm.
Apoi se duce și ascultă ce zice o mașină foarte râvnită la vremea aceea, se simte deja în elementul lui încât atinge stetoscopul și de un hidrant de apă care scoate altă melodie ce îl îmbie și antrenează. 
Continuă periplul ascultând ce zice culoarea roșie a semaforului, apoi ce spun pietrele, verifică chiar și ce gânduri are un câine îndreptând și spre el stetoscopul. După care își îndreaptă privirea și curiozitatea spre un fresh de fructe cu gheață. 
Face o pauză și își rotește privirile gândindu-se ce să mai asculte...
Și ca ultima țintă se gândește să atingă stetoscopul de inima lui însă cu teamă parcă, întâi trage aer bine în piept și... cântecul inimii lui , strigătul din ea era "Aleluia". 
"Ascultă-ți inima". Acum înțelegi? Ce strigă ea? Strigătul ei este "Aleluia"... știți că în filme atunci când cineva reușește să facă un lucru, sau descoperă ceva, pe fundal se aude exact această melodie? "Aleluia! Aleluia!"
Oare ce a descoperit bărbatul acesta în timp ce a ales să nu mai caute gândurile lucrurilor fără valoare din jurul lui, ci să-și asculte inima? 
Isus era acolo. Sau dacă nu este fii sigură că vrea să fie. Noi avem nevoie de Isus Hristos. 
Sufletele noastre tânjesc după Divinitate.  Doar așa pot fi săturate. 
Trupurile noastre au nevoie de hrană să poată supraviețui, însă cu sufletele private de Cel ce le-a creat, ce se întâmplă?
Ia-ți timp și ascultă-ți inima, vei descoperi și tu sunetul acela din generic, "în sfârșit ai ales ceea ce așteptam de mult".

Nu amâna ascultând melodiile lucrurilor efemere ale lumii acesteia. Ascultă melodia inimii tale care tânjește după Isus. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când păcătoșii spun "Da"

  O nouă carte. Un alt registru dar cu siguranță de mare folos. „Când păcătoșii spun Da”.  Descoperă puterea Evangheliei pentru căsnicie. Aceasta este prima recenzie a unei cărți despre căsătorie pe care am citit-o. „Cartea aceasta vă va ajuta să priviți iarăși în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu întrucât relația voastră nu este perfectă.” Paul D. Tripp. Este împărțită în 10 capitole și este scrisă de Dave Harvey.  Cum știm că această căsnicie va dura? Pentru că este dedicată lui Dumnezeu care va face să funcționeze. Ceea ce credem noi despre Dumnezeu aceea va determina calitatea căsniciei noastre. Autorul prezintă în primul capitol 3 dintre cele mai importante componente ale unei teologii solide biblice în căsnicie. Biblia este temelia căsniciei. Căsniciile întemeiate pe adevăr sunt în mod inevitabil centrate pe Hristos. Evanghelia este izvorul căsniciei- Evanghelia explică problema noastră cea mai evidentă, păcatul. Gloria lui Dumnezeu este ținta căsniciei. Căsnicia nu d...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...

Oare n-ar trebui să mă rog pentru ei?

   Scriu acum în timp ce aștept să plec de la o filmare de mai bine de 13 ore … suntem foarte obosiți și ne dorim să ajungem dimineață la biserică (întrucât nu suntem în oraș).  Poate ca te întrebi care e de fapt problema mea, ca nu suntem singurii obosiți dupa 13 ore de muncă și stat în picioare . 🦶🏻🦶🏻 Nu doar despre asta e vorba, ci despre faptul că abia aștept să plec întrucât simt ca îmi murdărește sufletul… la ce mă refer?  Simt cum dușmanul mă îndeamnă să reacționez în mod lumesc , de exemplu sa fredonez melodii ce îmi plac sau în extrema cealaltă care deși pare bună în esență e tot păcat 😕 Adică, mă enervez foarte tare când văd oamenii în stare de ebrietate care dansează frenetic și care ne dau peste camere în timp ce le filmăm așa zisa distracție .  Nu știu dacă de când am participat prima oară la o nuntă necreștină am prins groază de nunți sau mai devreme … dar mă declar ca nu sunt o pasionată de nunți . M-aș lipsi de asta într-o clipeala daca nu a...