Dragelor, de mult nu am mai împărtășit nimic cu voi...
Mi-a pus Domnul ceva pe inimă după ce am ascultat trei mesaje biblice zilele trecute, se pare că toate cu același laitmotiv.
Și dacă nu era destul, în timp ce împărtășea acest gând cu o prietenă, mi-a zis... "Cred că ar fi bine să scrii despre asta".
Aveam nevoie de un subiect solid și iată că Domnul mi-a dat unul.
Azi aș vrea să aprofundăm mai mult ideea. "Putem fi creștine religioase" ?
Ne învârtim mult în jurul cuvântului "religios" și "creștin". Însă acestea două fac casă bună sau nu?
Este religiozitatea bună?
În aceste trei mesaje am găsit exact același punct central. Unde găsim oameni religioși? În vechime se numeau farisei. Erau foarte mândri de poziția lor, de căutarea lor după Dumnezeu, se luptau să trăiască cât mai moral ba chiar își impuneau mai multe reguli, pe care nici ei înșiși nu le puteau împlini.
Fariseii cunoșteau Cuvântul lui Dumnezeu, Tora. (cele 5 cărți ale lui Moise) și erau atât de prinși de Lege încât oricine trăia în afara ei era considerat necurat. În mod special vameșii) care de altfel erau evrei dar care lucrau pentru romani).
Spunea un pastor, că ar trebui să luăm ce e bun de la farisei și să punem și noi în aplicard: postul, zeciuiala, rugăciunea, citirea Cuvântului.
Un altul spunea că în timp ce ne luptăm să facem aceste lucruri în mod clar ne îndepărtăm de Hristos întrucât nu înțelegem că făcând lucrurile astea nu câștigăm în vreun fel iubirea lui Dumnezeu. Nu ne putem plăti păcatele.
Și altul, spunea că luptându-se să fim religioși ne întoarcem de fapt de la Hristos și încercăm să facem lucruri prin care să câștigăm bunăvoința lui Dumnezeu.
Deși par destul de separate aceste trei păreri, toate vorbesc despre farisei dar în realitatea zilelor noastre, cine sunt fariseii?
Mă gândeam la "Pilda celor doi fii" , deși Cornilescu a tradus "Pilda fiului risipitor" în realitate este vorba despre doi fii.
Unul care și-a cerut partea de avere cu orice preț și care a risipit tot până a ajuns să tânjească după roșcovele porcilor (cel mai josnic lucru pentru evrei) și fiul rămas acasă (fariseul) nostru care făcea tot ce ținea de el să îi răsplătească Tatăl efortul, cu măcar un ied.
Cred că e mai ușor de vizualizat din pilda fiilor unde ne aflăm fiecare. Spunea unul din acești pastori că e mai de dorit să fii un fiu risipitor care să își vină în fire decât să fii în pielea celui care face tot să capete ceva în schimb și nu din dragoste pentru Tatăl lui!
Și acum din nou mă întreb și te întreb și pe tine putem fi creștine religioase?
A fi creștină înseamnă a fi urmașă a lui Hristos. Putem fi urmașe a lui Hristos care să își făurească propria tradiție după care să trăiască?
Spunea unul dintre pastori că am scăpat de o "Sfântă Tradiție" unele dintre noi și am creat o altă sfântă tradiție penticostală, baptistă, creștină după evanghelie, fiecare în funcție de cum s-a născut sau de cum a "primit". Sunteți familiare cu expresia asta? "Așa am primit... Așa mi s-a descoperit.. Așa mi-a zis nu știu cine" ...
Dar unde din ce am "primit" scrie și în Biblie?
Nu neg cuvântul profetic, visele, vedeniile însă niciuna care nu e bazată pe Scriptură nu are valoare.
Cuvântul scris e baza credinței noastre.
Ca urmașe ale lui Hristos trebuie să călcăm pe urmele Lui. Hristos a adus harul. Hristos a numit fariseii "morminte văruite", ei arătau bine pe afară și înăuntru Îl respingeau pe Hristos, î timp ce numeau totul spurcat.
A fi religioasă deși în sine pare un lucru aproape pe picior de egalitate cu a fi creștină, de fapt descalifică conceptul de ucenică a lui Hristos.
Nu putem fi ambele.
Dacă vrem să facem totul doar să primim, ne numim religioase, oricât de multe lucruri bune am face.
Dacă ne luptăm cu sudoare dar împreună cu Duhul Sfânt, din dragoste pentru Hristos să umblăm în faptele bune pregătite mai dinainte atunci... Suntem creștine.
Doamne, fă-ne să fim cu adevărat urmașe ale pașilor Tăi, să nu facem totul de dragul iedului pe care să ni-l dai la schimb. Amin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu