#29mai este cea de-a treia zi din lună care are o semnificație foarte puternică pentru mine.
În urmă cu #18ani eu mă nășteam a doua oară. (e vorba de ziua botezului meu creștin evanghelic).
Nu îmi vine să cred că deja am majoratul în relația cu ISUS.
18 ani nu au fost cei mai ușori deși acum când privesc înapoi parcă ar fi zburat.
Parcă ieri eram în tobă albă, plină de emoții, cu un păr neastâmpărat care voia să-mi strice momentul.
Stăteam la rând și așteptam să mă cheme să intru în apă și să Îl mărturisesc pe Isus Hristos în fața tuturor martorilor văzuți și nevăzuți.
Aveam o hotărâre de neclintit. Abia așteptam să fac acest pas și să văd cum va lucra Domnul în viața mea.
Nu știam ce mă așteaptă... De altfel nimeni nu știe...
Știm că vom aveam necazuri. Știm și că firea nu ne va da pace până ce părăsim trupul acesta.
Știm că vom fi încercați să ne fie testată credința.
Știm că vom fi ispitiți de vrăjmaș să fim dărâmați.
Dar știm că suntem în Mâna Domnului și că El ne va purta de grijă pas cu pas.
Primul an e cel în care experimentăm atât dragostea dintâi pentru Hristos cât și cel în care suntem cel mai loviți de cel rău.
Nu poate suporta decizia luată de noi și nu ne va da pace (el ne știe punctele sensibile și acolo ne atacă cu orice armă).
Nu a fost ușor dar a trecut primul an... Și tot așa. Cu timpul am descoperit că viața de credință e mai mult decât decizia botezului și ce urmează după el.
De fapt mai după mai bine de 1 deceniu jumătate am înțeles că deși avem putere prin Isus și prin Duhul Sfânt nu o accesăm întrucât nu credem în ea în de-ajuns sau suntem încă prinși în legături generationale sau chiar prin alegerile noastre (născuți din nou fiind).
Mi se părea imposibil dar când am trăit p propria-mi piele două momente de eliberare de lucruri despre care nu știam că mă pot descotorosi și de unele generationale am înțeles de ce nu ajunsesem la acel nivel de crdisntă pe care vârsta spirituală o spunea.
Da sunt 18 ani de credincioșie ai Domnului Isus față de mine, o fiică în curs de șlefuire să devină tot mai curată din zi în zi.
După asta tânjesc.
18 ani înseamnă 216 luni, 939 de săptămâni, 6574 zile, 157778 de ore, 9467086 Minute și 568025136 secunde în care Isus a mers cu mine de mână, mi-a purtat de grijă, m-a ferit de accedinte, a lucrat la inima mea, m-a mustrat, m-a cercetat, mi-a vorbit, m-a ridicat, m-a întărit... Și niciodată nu m-a abandonat chiar și atunci când avem impresia că sunt singură.
Singură am fost, fără un "suflet pereche" în toți acești 18 ani... Dar Domnul și în acest aspect în care eu nu mai credeam că poate face ceva sau în care refuzam să mai știu ce vrea El pentru mine (și aici a lucrat așa de frumos) și la momentul potrivit când eram pregătită (deși nu mă simțeam și vedeam) atunci l-a adus pe cel ce acum îmi e soț și pentru care eu să fiu ajutor potrivit.
Așa a lucrat Domnul în acești 18 ani.
Aici am un moment de ieri... Când am primit o zi minunată de la Domnul.
Îi ziceam soțului meu "în urmă cu 18 ani pășeam în apa botezului, eu și Hristos eram... Acum sunt aici cu tine, căsătorită cu tine și de 18 ani în relație cu Domnul Isus".
Cât har. Mulțumesc Isus pentru acest majorat de credincioșie în relația cu Tine.
Te iubesc ❤️🙏🏻
Comentarii
Trimiteți un comentariu