Treceți la conținutul principal

100 de zile


Nu am întâlnit un om asa determinat care timp 100 de zile fără încetare sa meargă în același loc în speranța că își va regăsi iubirea.

Avea în Plan 1 an de zile.. Dar nu a fost nevoie de atât.. Întâlnise o frumoasă fată care i-a captivat inima la propriu.  Știa doar ca de ziua ei merge an de an la o cofetărie din Viena...

Da da, Viena...

Asa că a hotărât deși nu locuia acolo să își ceară un proiect de la șef încât să ajungă la Viena și astfel să poată să își împlinească visul... Zilele treceau și devenea tot mai greu să revină în același loc să mănânce aceeași prăjitură în speranța că poate azi este ziua prea frumoasei lui iubiri..

Doar că viata... Îi aduce în cale o alta fată... Care treptat îi devine o bună confidentă și îl ajută în disperarea lui de a-și întâlni iubirea pierdută cu câteva luni în urmă...

În tot acest timp ea se îndrăgostește de el.. Și el fără să își dea seama pune suflet.. Doar că obișnuința și teama de a nu fi pierdut zilele în așteptarea iubirii îl fac să renunțe la cea reală.

Câte povești nu sunt asa? Și totuși.  Iubirea imaginară devine reală... Apare în carne și oase la cofetărie și nu pentru că era ziua ei. Ci pentru că pretendenta la inima amorezatului incurabil îi scrie un mesaj acesteia... (nu mai știu cum o găsise)... Astfel romanticul nostru își dă seama că iubea o himeră... Aștepta ceva ce nu avea nevoie... Ba mai mult ea nici nu era interesată de el...

Știti cum este când ne îndrăgostim și ne creionăm o imagine ireal de frumoasă despre cel pe care îl iubim.. Dar uneori se dovedește a nu fi chiar pe un piedestal... Iubita din poveste era departe de ce visa el. Ce credeți mai avea vreo șansă totuși să trăiască o iubire reală?

Iubirea cere sacrificii.

Mă întreb am fi în stare pentru Hristos să avem așa determinare... 100 de zile de citit Biblia, de rugăciune, de Părtășie cu El de mers la biserică fără să știm dacă în mod real vom primi răspuns la rugăciunea noastră?

Merită încercat... Ce zici 100 de zile... Putem reuși? 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe