Treceți la conținutul principal

100 de zile


Nu am întâlnit un om asa determinat care timp 100 de zile fără încetare sa meargă în același loc în speranța că își va regăsi iubirea.

Avea în Plan 1 an de zile.. Dar nu a fost nevoie de atât.. Întâlnise o frumoasă fată care i-a captivat inima la propriu.  Știa doar ca de ziua ei merge an de an la o cofetărie din Viena...

Da da, Viena...

Asa că a hotărât deși nu locuia acolo să își ceară un proiect de la șef încât să ajungă la Viena și astfel să poată să își împlinească visul... Zilele treceau și devenea tot mai greu să revină în același loc să mănânce aceeași prăjitură în speranța că poate azi este ziua prea frumoasei lui iubiri..

Doar că viata... Îi aduce în cale o alta fată... Care treptat îi devine o bună confidentă și îl ajută în disperarea lui de a-și întâlni iubirea pierdută cu câteva luni în urmă...

În tot acest timp ea se îndrăgostește de el.. Și el fără să își dea seama pune suflet.. Doar că obișnuința și teama de a nu fi pierdut zilele în așteptarea iubirii îl fac să renunțe la cea reală.

Câte povești nu sunt asa? Și totuși.  Iubirea imaginară devine reală... Apare în carne și oase la cofetărie și nu pentru că era ziua ei. Ci pentru că pretendenta la inima amorezatului incurabil îi scrie un mesaj acesteia... (nu mai știu cum o găsise)... Astfel romanticul nostru își dă seama că iubea o himeră... Aștepta ceva ce nu avea nevoie... Ba mai mult ea nici nu era interesată de el...

Știti cum este când ne îndrăgostim și ne creionăm o imagine ireal de frumoasă despre cel pe care îl iubim.. Dar uneori se dovedește a nu fi chiar pe un piedestal... Iubita din poveste era departe de ce visa el. Ce credeți mai avea vreo șansă totuși să trăiască o iubire reală?

Iubirea cere sacrificii.

Mă întreb am fi în stare pentru Hristos să avem așa determinare... 100 de zile de citit Biblia, de rugăciune, de Părtășie cu El de mers la biserică fără să știm dacă în mod real vom primi răspuns la rugăciunea noastră?

Merită încercat... Ce zici 100 de zile... Putem reuși? 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Când păcătoșii spun "Da"

  O nouă carte. Un alt registru dar cu siguranță de mare folos. „Când păcătoșii spun Da”.  Descoperă puterea Evangheliei pentru căsnicie. Aceasta este prima recenzie a unei cărți despre căsătorie pe care am citit-o. „Cartea aceasta vă va ajuta să priviți iarăși în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu întrucât relația voastră nu este perfectă.” Paul D. Tripp. Este împărțită în 10 capitole și este scrisă de Dave Harvey.  Cum știm că această căsnicie va dura? Pentru că este dedicată lui Dumnezeu care va face să funcționeze. Ceea ce credem noi despre Dumnezeu aceea va determina calitatea căsniciei noastre. Autorul prezintă în primul capitol 3 dintre cele mai importante componente ale unei teologii solide biblice în căsnicie. Biblia este temelia căsniciei. Căsniciile întemeiate pe adevăr sunt în mod inevitabil centrate pe Hristos. Evanghelia este izvorul căsniciei- Evanghelia explică problema noastră cea mai evidentă, păcatul. Gloria lui Dumnezeu este ținta căsniciei. Căsnicia nu d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Oare n-ar trebui să mă rog pentru ei?

   Scriu acum în timp ce aștept să plec de la o filmare de mai bine de 13 ore … suntem foarte obosiți și ne dorim să ajungem dimineață la biserică (întrucât nu suntem în oraș).  Poate ca te întrebi care e de fapt problema mea, ca nu suntem singurii obosiți dupa 13 ore de muncă și stat în picioare . 🦶🏻🦶🏻 Nu doar despre asta e vorba, ci despre faptul că abia aștept să plec întrucât simt ca îmi murdărește sufletul… la ce mă refer?  Simt cum dușmanul mă îndeamnă să reacționez în mod lumesc , de exemplu sa fredonez melodii ce îmi plac sau în extrema cealaltă care deși pare bună în esență e tot păcat 😕 Adică, mă enervez foarte tare când văd oamenii în stare de ebrietate care dansează frenetic și care ne dau peste camere în timp ce le filmăm așa zisa distracție .  Nu știu dacă de când am participat prima oară la o nuntă necreștină am prins groază de nunți sau mai devreme … dar mă declar ca nu sunt o pasionată de nunți . M-aș lipsi de asta într-o clipeala daca nu a...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe