Treceți la conținutul principal

Nu renunța înainte să încerci


Nimic nu este prea greu. 
"Nu renunța înainte să încerci". 

În urmă cu mai bine de un an am descoperit o reclamă pe facebook care tot apărea și nu-mi dădea pace...

Mă invita în mod îmbietor spre o lume care părea de-a dreptul ireală - o lume a scrisului la care doar visam (cu ochii deschiși) dar pe care nu îndrăzneam să o ating... de teamă că nu-s prea bună pentru asta.

Aveam cel mai fain mentor în ale scrisului , scrisesem deja un manuscris și mai rămăsese doar să-l public însă de aici și până la a învăța cum de sunt oamenii ăștia de la TV așa bine plătiți să facă reclamele pe car le tot vedem.. 

Cum de pot să lucreze de unde vor și se pot bucura de atâtea avantaje doar tastând cuvinte?

Ei, da de unde... Nu e deloc așa simplu. În spatele muncii fiecărui copywriter (căci despre aceasta e vorba) este o muncă susținută.

Nu, nu . Nu talent. Muncă. Abilități pe care înveți să le deprinzi și apoi le exersezi până când îți iese.

Interesant, nu?

Pentru mine reclama aceea de acum mai bine un an a strălucit ca cea mai tare nestemată...

Era tot ce visam eu dar nu știam că pot avea.

De aici a fost doar un pas spre accesarea celui mai tare curs din România în acest domeniu nu foarte cunoscut dar atât de fain.

Menționez că a fi copywriter nu înseamnă să scrii articole de blog ci a scrie texte de orice tip cu scopul de a produce vânzări, sau de obține fonduri în campanii de caritate...

Era cât pe ce să renunț... doar că gândul înțepător că am plătit lună de lună și nu l-am dus la bun sfârșit m-a ținut în joc. Încă mă ține...

Așa că vă mărturisesc că deși îmi e greu să mă remotivez după o perioadă lungă de inactivitate în domeniu .. trag tare aceste ultime câteva luni și trebuie să iasă ceva..

Dar îmi tot sună în minte : "Nu renunța înainte să încerci". 

Cu Dumnezeu înainte și totul va fi bine.

Aveți grijă de voi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...