Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2021

Paște mielușeii Mei

Ultimile două cărți din seria 2021 a programului de echipare pentru slujitori. "Ucenicizarea" (Mark Dever) și "Paște Mielușeii Mei" (Ch. H. Spurgeon). Dever ne explică ce este ucenicizarea, care ar fi cadrul propice pentru a o putea practica. Spurgeon ne demontează falsele păreri cum că, un copil nu poate fi mântuit la o vârstă fragedă, că în inima lui poate exista o credință autentică. Aici am răspuns la ultimile întrebări din recenzie pentru ambele cărți. 1. Care dintre obiecțiile la adresa ucenicizării identificate de Mark Dever constitue piedici mai mari în contextul în care slujiți?  Întrucât sunt fată, îmi pot exprima părerea în ce privește investirea în viața fetelor  din biserică. Obiecția 2 și obiecția 4. Teama să nu se creadă că trebuie să asculte doar de lidera de grup mic și sfaturile și să ignore celelalte autorități. Cât și faptul că relația aceasta de ucenicizare trebuie să fie agreată de ambele părți.  2. În partea a doua a cărții sale, Dever afirmă ...

De ce iubesc Crăciunul?

  Iubesc luna Decembrie. Iubesc iarna. Iubesc zăpada dar mai mult decât toate acestea iubesc Crăciunul. Iubesc agitația frumoasă din perioada acesta. Iubesc momentul oferirii cadourilor. Iubesc timpul de calitate petrecut în familie. Iubesc programul de la biserică de închinare, de Cuvânt, de bucurie, cercetare. Iubesc pozele anuale din jurul bradului cu oamenii pe care cu greu îi prinzi în timpul anului să colectezi amintiri. Iubesc colindele să le ascult și să colind. Iubesc Crăciunul cu zăpadă deși de ani bun nu am mai avut parte. Și aș putea continua însă trebuie să menționez că multe din lucrurile de mai sus, sunt doar niște frumoase obiceiuri. Obiceiuri împrumutate din filmele americane pe care multe dintre noi le savurăm ca pe o cană plină de cacao cu lapte fierbinte lângă sobă. Crăciunul nu este despre familii unite, despre cadouri, despre cele mai faine petreceri, despre zăpada care să apară ca prin magie, despre luminițe și decorațiuni.  Crăciunul nu este despre obic...

Decizie de Crăciun

An de an s-au bucurat împreună de Crăciun, de timpul de calitate, de obiceiurile comunității (schimburi de cadouri, donații, împodobirea caselor, brad, petreceri cu mulți invitați, cele mai bune bucate pe masă). Dar acum, după mai bine de 2 decenii, fiica lor își ia zborul spre studii la mii de kilometri distanță. E grea despărțirea. Atât de grea încât mama fetei cu greu își abține lacrimile și durerea că va fi primul Crăciun fără ea. Soțul ei obosit de obiceiurile pe care anul trecut cheltuiseră o avere, s-a gândit că ar putea economisi jumătate din sumă, sărind peste Crăciun. Până la urmă o croazieră numai pentru ei doi nu era deloc un lucru rău.  Nimic mai neadevărat. Decizia lor avea să le devină cel mai urât coșmar. Vecinii obișnuiți cu marea lor petrecere anuală nu au putut accepta că familia aceasta le-a trădat comunitatea. Acțiunea filmului este un fir lung de comedie și întâmplări care să evidențieze atât ideea de unitate dar și lipsa de compasiune față de cei ce nu se sup...

Judecata este a Domnului

Cât de greu este să accepți că modul în care ai privit lucrurile până acum, nu a fost nici pe departe cel corect. Cât de dificil este să recunoști „Am greșit” după ce ani la rând credeai că ești în locul care trebuie. Cât de dezamăgitor este să înțelegi abia acum că fără o schimbare reală și radicală, viața ta poate avea o turnură neprielnică.  Sunt și în viața ta principii, valori, idei auzite, înțelese și aplicate în mod greșit cu care ai crescut și ai ajuns la maturitate fără să fi înțeles cât rău ți-au adus inimii tale și apoi cât au rănit în jur? Vorbim despre principii și valori. Lucruri pozitive nu? Cum se pot transforma în lucruri distructive? Știm fiecare dintre noi că Domnul Isus a murit să ne răscumpere viețile din păcat. Știm că ne-a dat o inimă nouă, o identitate nouă, o viață nouă dar ne aflăm încă în același trup. Identitatea nouă ne spune că nu ne mai aparținem nouă însene ci aparținem lui Hristos care a plătit cu Sângele Lui să ne facă copiii ai lui Dumnezeu. Inima...

De la Roșcove înapoi la TATA

  Ai simțit și tu la un moment dat că deși te numești creștină și practici mersul la biserică, la grupul mic, la timpul de rugăciune, la diverse întâlniri de studiu și consiliere, proiecte de slujire în biserică și în afara ei... totuși toate acestea nu umplu inima ta de bucurie reală permanentă și împlinire? Fiecare avem perioade mai dificile, de alunecare când nu facem toate aceste lucruri cu toată inima ci uneori din obișnuință și să nu fim arătate cu degetul. Dar eu nu mă refer la acele perioade scurte de care Duhul Sfânt ne conștientizează și imediat ne pocăim. Mă gândesc la o perioadă din viața ta când poate nu ai reușit să te mai închegi în locul unde până nu de mult erai alipită. La acea perioadă când ai simțit un imbold să scapi de monotonia în care ai tot trăit și să schimbi ceva. Ai avut și tu astfel de momente? Poți identifica motivul care te-a făcut deodată să înțelegi că nu îți mai dorești să o iei de la capăt cu obișnuitul vieții de până atunci? Să nu te mai întorci ...

Despre Rugăciune și Convertire

Astăzi vă prezint două cărți citite de curând pe tema Rugăciunii și Convertirii.  John Bunyan, autorul cunoscutei cărți "Călătoria Creștinului", a scris în timp ce se afla în închisoarea din Bedford o carte pe tema "rugăciune" după voia lui Dumnezeu.  Pe parcursul cărții, Bunyan ne învață ce este rugăciunea și cum să ne rugăm înaintea lui Dumnezeu într-un mod biblic. Robert Davidson, a fost un pastor prezbiterian care a alcătuit o serie de scrisori scurte adresate celor proaspăt credincioși. În fiecare recenzie încerc să răspund cât mai coerent întrebărilor.  Iată ce am descoperit. 1. În definiția rugăciunii, Bunyan include 7 aspecte sau ingrediente. Care dintre ele vi s-a părut cel mai bine argumentat biblic? Dar cel mai slab argumentat? Nu am găsit un punct neargumentat biblic dintre cele 7. Din ceea ce am citit, toate 7 sunt tot atât de bine argumentate biblic. 2. Care dintre cele 7 caracteristici definitorii ale rugăciunii sunt cel mai dificil de practicat conse...

Este Iubirea o Știință?

  Este iubirea o știință?  Te-ai putea căsători cu cineva pe care nu cunoști? Ai avea curaj să îți petreci luna de miere și alte 30 de zile locuind împreună cu un om complet străin dar care s-ar putea să îți fie sufletul pereche (așa cum spune vorba din popor)?  Un nou format televizat împrumutat din Occident "Married at first sight" (Căsătoriți pe nevăzute) o emisiune tip experiment. Vă puteți imagina să vă cunoașteți soțul doar la starea civilă? Patru experți în psihologie, genetică ,terapie de cuplu și-au propus să demonstreze că Iubirea este o știință. Poate fi iubirea știință, sau este ceea ce știm cel puțin noi creștinii, o alegere, un angajament între un bărbat și o femeie? Cum se desfășoară povestea? Ei bine. Sunt selectați oameni simpli (nu vedete), testați prin toate metodele științifice pentru stabilirea compatibilității dintre ei.  Experții fac propuneri de cupluri în urma rezultatelor obținute și își prezintă argumentele în favoarea acelor alegeri. Pentr...

Plăcută

   „Plăcută" nume pe care îl găsim în Biblie sub denumirea de Naomi. Ne place Naomi, nu? O femeie faină, cu soț, copiii, nurori. O viață liniștită. Dar după o vreme rămâne fără soț, fără fii, doar cu cele două nurori. Și în final doar una dintre ele decide să se rupă de „casa” și locul ei și să o urmeze pe Naomi.  Deși nu recunoaștem pentru multe dintre noi, soacrele nu sunt decât niște străine. Puține dintre noi ajungem în punctul de a le considera mame. Dar Rut, nora sa a fost în stare să spună: „Nu insista să te părăsesc și să mă întorc de la tine. Căci unde mergi tu, voi merge și eu. Unde vei înnopta tu, voi înnopta și eu. Poporul tău va fi și poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu”. Rut 1:16 NTR Ce cuvinte puternice. Gândul meu nu este să ne ațintim privirile spre decizia ei, ci spre motivația deciziei care se găsea în caracterul lui Naomi.  Ce fel de femeie trebuie să fi fost Naomi încât nora sa văduvă, tânără, să renunțe la casa ei, la chiar posibi...

Pansament spiritual

  Oridecâte ori ne rănim, dacă rana este una superficială și nu necesită observația medicului, ne tratăm singure cu un pansament. Ești de acord cu mine? Mă gândeam acum la noi fetele atunci când ne luăm pantofi noi și îi purtăm o zi întreagă și ajungem desculțe acasă. Cred și tu cunoști scenariul acesta. Atunci când o rană apare de obicei avem un pansament la noi și imediat îl aplicăm. Dar pansamentul poate fi total nefolositor dacă nu acoperă rana, nu atenuează durerea și nu ajută în procesul de vindecare. Extrapolând această imagine vieților noastre de credință, ce rol poate avea un pansament peste o rană sufletească? Poate el să o acopere? Să atenueze durerea și ajută el în procesul de vindecare așa cum un pansament ce conține tratament poate rezolva o rană fizică? Gândul acesta m-a acaparat în ultima vreme și încerc să descopăr răspunsul. Cred că nu poate fi niciun semn de comparație între rana fizică și cea sufletească. Fizic, rana poate fi tratată într-o anumită măsură (dacă ...

Dumnezeu are un plan minunat pentru viața ta

În perioada aceasta am descoperit prin intermediul a două cărți foarte bine condensate acel "aha" despre ceea ce ar trebui să predicăm oamenilor din biserică și despre cum ar trebui să îi evanghelizăm pe cei ce nu Îl cunosc pe Hristos. Cărțile: "Predicare expozitivă" a lui David Helm cât și "Dumnezeu are un plan minunat pentru viața ta" al lui Ray Comfort răspund întrebărilor slujitorilor Domnului despre importanța predicării biblice după modelul Domnului Isus cât și importanța evanghelizării după modelul Lui. David Helm slujește ca pastor la Holy Trinity Church din Chicago și președintele Charles Simeon Trust, o organizație care furnizează instruire practică în predicare. Deși această carte nu mi-ar fi adresată cu precădere mie, cred că nu puteam rata ocazia de a înțelege ce reprezintă Predicarea expozitivă și de ce aceasta trebuie utilizată în biserica lui Hristos. Cum putem depista metodele eronate care ne gâdilă urehile însă nu sunt după voia Domnului....

Când ești fără speranță, strigă după AJUTOR!

„Călătoria creștinului” a lui John Bunyan ne prezintă un moment în care personajul nostru plecat la drum cu entuziasm și cu hotărâre, ajunge în impas. Prietenii pe care îi dorea alături în călătorie îl dezamăgesc și îl abandonează în Mlaștina Deznădejdii.  Nici nu o observase. Ea era acolo. Se avântase spre Cetatea Luminii dar nu a observat scările care să îl ferească de alunecare.  Și iată-l cum se afundă în mocirlă fără scăpare din cauza poverii de păcate pe care o poartă în spate. Îi cere tovarășului Slab de înger să îl scoată dar acesta se salvează și își vede de drum. Nu vede nici o ieșire. Nu este nimeni care să îl vadă. Și strigă „Ajutor”  ... și deodată două mâini mari și puternice îl ridică ca și cum nu ar fi cântărit destul. Îi aruncă pe el o găleata de apă curată și rece să îl învioreze și îi spune: „Sunt aici. M-ai chemat”. Creștinul în timp ce își revine , conștientizează că trăiește și îl întreabă: „Cine ești”. I se spune clar și răspicat „M-ai chemat și sun...

Al treilea test căzut

  Am mai vorbit despre teste și lecții ale credinței care ne stau înainte pentru a putea crește în asemănare cu Hristos. Am menționat la un moment dat în urma unei discuții cu un consilier biblic cum că există două termeni care definesc suferința :pain (durere), suffering (suferință). Am văzut diferența dintre cele două (durerea este cea pe care ne-o producem singure din cauza alegerilor noastre), suferința (vine în urma ascultării de Hristos în timp ce lumea are alt sistem de valori). Am vizionat zilele trecute un video despre motivul pentru care Hristos tace atunci când noi tot stăruim de El să ne răspundă. Și concluzia era că profesorul nu vorbește în timpul testelor. Toate aceste gânduri mi le-a reamintit Domnul perioada aceasta și puse la cap la cap, asemenea unui puzzle au căpătat o formă.  Lecțiile neînvățate sunt de 3 ori mai grele. Crezi și tu asta? Stai să vezi la ce mă refer. Atunci când trecem printr-o situație fără ieșire (de menționat din pricina alegerilor noast...

Rolul de logodnică

Relațiile interpersonale pentru noi fetele sunt ca aerul pe care îl respirăm. Oricât de introverte am fi, totuși inima noastră simte nevoia relațiilor. Unele dintre noi căutăm prietene bune, oameni cărora să ne putem confesa, altele ne dorim o intimitate mai mare în dorința de a ne crea familii. Nu știu în ce categorie te afli tu însă fie că ai trecut prin ambele, sau ai ales una sau cealaltă, un lucru este sigur, nu putem trăi singure, fără relații.  Eu sunt avidă după relații. Nu pot sta singură nici măcar atunci când chiar aș avea nevoie de o pauză.  Însă dragelor, cea mai de preț relație pe care ar trebuie să ne-o dorim este cea cu Mântuitorul Isus Hristos.  Vorbeam deunăzi cu tatăl meu și într-un anumit moment am ajuns la concluzia că noi, suntem Mireasa lui Hristos. Însă Mireasa poartă deja numele soțului ei, deja este luată (așa cum spunem noi). Mireasă îi vom fi în cer Domnului. Acum însă ce suntem? Noi ca și Biserică? Suntem logodnice.  Ce rol are o logodnic...

Călătoria Creștinului este și a mea

  Am primit provocarea de a studia cartea și filmul animat „Călătoria creștinului” pentru un proiect la biserică. Poate părea simplu la o primă vedere. Nu citisem cartea până acum. Văzusem doar animația, de altfel foarte fain realizată, care ilustrează pe înțelesul copiilor viața de creștin. Dacă la început era doar un proiect la care știam că trebuie să ofer timp și studiu, pe parcurs am conștientizat că era cu mult mai mult de atât, călătoria creștinului este și a mea. Cartea aceasta minunată a lui John Bunyan, a doua cea mai citită din lume nu este doar o poveste ci prezintă pe înțelesul oricui cum devine un om creștin. M-a fascinat și încă simt la fel. Capitol de capitol studiat descopăr tot mai mult și mai clar cum viața personajului din poveste devine a mea. Asemeni lui fiecare ne naștem în Cetatea Pierzării, care ne condamnă la distrugere și moarte (departe de Hristos). Fiecare dintre noi avem povestea noastră, a întâlnirii lui Hristos. Pentru unele dintre noi, printr-o vizi...

Un viitor necunoscut

  Peste 3 decenii și o mare de necunoscut în față. Cum s-a ajuns aici? Când credem că totul se rezumă la a fi „acasă”, acolo unde Domnul ne cheamă să ne apropiem de El, vine și momentul de răscruce. Ani de urcușuri și coborâșuri. Slujire. Prietenii. Dare de socoteală. Cuvânt adevărat. Viață. Și o decizie care să rupă toată ordinea acestor lucruri. Fiecare dintre noi suntem chemate să nu stăm la mila nimănui ci să ne facem partea. Trecem prin vremuri în care toate lucrurile par să se așeze apoi a vine seceta... o secetă resimțită pe care o resimțim pe toate planurile și care treptat ne usucă fiecare strădanie de a înainta doar pentru că așa trebuie. Ai trecut pe aici nu? Când nu mai găsim plăcere determinare, bucurie ci doar obișnuință, frustrare, dezamăgire ... Ce să facem Putem ignora? Ne marchează? Poate că pe termen scurt nu vom resimți. Ne angrenăm în diverse proiecte personale, pentru Domnul ce nu ne permit să ne oprim din drum. Cred că înțelegi ce spun. Dar a venit timpul... ...

Atributele lui Dumnezeu

" Atributele lui Dumnezeu" a devenit o lucrare de referință pentru perioada modernă în cadrul mișcării evanghelice. Pink analizează dovezile biblice ale fiecărui atribut al lui Dumnezeu. Autorul Arthur W Pink a fost de origine englez , convertit la 22 ani. Majoritatea scrierilor sale au fost publicate ca articole în revista lunară Studies in The Scriptures (1922-1953). " Temelia oricărei cunoașteri autentice a lui Dumnezeu trebuie să fie o înțelegere foarte clară a atributelor Sale perfecte", spunea Pink. Pornind de aici, voi prezenta câteva din atributele lui Dumnezeu descoperite. 1. În capitolul dedicat Suveranității lui Dumnezeu, autorul susține că aleșii Lui, cei mântuiți, sunt plasați într-o stare necondiționată. Cum argumentează el caracterul necondiționat al acestei stări prin contrast cu starea condiționată în care Adam și Eva au fost plasați după creație?  Autorul menționează că primii doi oameni au fost plasați de Dumnezeu într-o stare condiționaționată du...

Zidul - obstacol sau protecție?

Ce paradox și cât de adevărat este Cuvântul și cum se împlinește întrutotul.  Lucrurile după care tânjim sunt pofte, pofte ale inimii ce se războiesc cu Duhul Sfânt. Ne e greu sa ne ținem poftele în frâu. Dar ferice va fi de noi când se întâmplă. Pentru că atunci când ni le împlinim ne alegem doar cu, confuzie, dezamăgire, vinovăție.  Pofta nu împlinește nimic ,ea doar creează iluzii. Iluzii după care alergăm ca după apă în deșert. Ai simțit și tu asta? Greu este să nu poți face tot ce vrei, pentru că Duhul Sfânt nu permite dar și când sari zidul pus de El crezând că nu te poți vătăma?  Dincolo de zid ce este? O iluzie... că vei fi fericită pentru o clipă, că vei ști pe pielea ta de la ce a trebuit să te abții? Că îți va oferi satisfacție? Și când tot ce poate oferi este doar dezamăgire, tristețe. Puteai fi liniștită dincolo de zid fară să atingi iluzia dar nu ai putut să te abții și ai căzut. Zidul era acolo sa te apere, nu sa îți facă rău. Zidul avea scop de scut, dar t...

Vieți furate de Comparație

  Social media ne-a invadat viețile. Dacă nu avem cont pe orice site de socializare, nu existăm. Nu-i așa? Știu și eu  cât de dificil este să păstrăm un echilibru între viața mea reală și cele din online. Mult pun la îndoială că ceea ce găsim acolo este și real, si chiar și în cazul celor creștini. Nimeni nu-și spală rufele în văzul tuturor și apoi să și le întindă să aibă ceilalți priveliște. Fiecare dintre noi ne străduim să afișăm cele mai frumoase poze cu noi, despre cine suntem, ce aspirații avem, ce ne place... Nu văd pe nimeni să se plângă de cât de grea îi este viața sau că ar fi supărat pe Domnul pentru lucrurile prin care trece. Clar Domnul nu este responsabil pentru alegerile noastre cele mai neînțelepte și proaste. Doar noi înșine. Viețile noastre sunt furate de social media și de comparația pe care o facem cu ceea ce vedem. Am și eu conturi pe două canale de socializare și acestea în dorința de a sluji acele fete și femeie cărora mesajul meu din postări le ajunge ...