Am mai vorbit despre teste și lecții ale credinței care ne stau înainte pentru a putea crește în asemănare cu Hristos. Am menționat la un moment dat în urma unei discuții cu un consilier biblic cum că există două termeni care definesc suferința :pain (durere), suffering (suferință). Am văzut diferența dintre cele două (durerea este cea pe care ne-o producem singure din cauza alegerilor noastre), suferința (vine în urma ascultării de Hristos în timp ce lumea are alt sistem de valori).
Am vizionat zilele trecute un video despre motivul pentru care Hristos tace atunci când noi tot stăruim de El să ne răspundă. Și concluzia era că profesorul nu vorbește în timpul testelor. Toate aceste gânduri mi le-a reamintit Domnul perioada aceasta și puse la cap la cap, asemenea unui puzzle au căpătat o formă.
Lecțiile neînvățate sunt de 3 ori mai grele. Crezi și tu asta? Stai să vezi la ce mă refer. Atunci când trecem printr-o situație fără ieșire (de menționat din pricina alegerilor noastre) o considerăm ca o piatră de aducere aminte și nu vrem să mai trecem pe acolo.
Dar după o vreme ajungem printr-o situație asemănătoare și avem impresia că ne-am învățat lecția și că acum vom acționa înțelept și vom ști cum să ieșim din perioada de criză și să ne îndreptăm din nou privirile spre Hristos. Pentru că trebuie să recunoaștem fiecare în dreptul nostru, pe timp de criză privirile ne sunt ațintite asupra cauzei problemei și a soluției pe care o găsim pentru rezolvare, și nu asupra lui Hristos care ne poate conduce prin îndurarea Sa la decizia corectă și soluția oportună.
Revenind la idee, credem că vom acționa înțelept, și că acum vom depăși mult mai ușor, pentru că deja am căpătat ceva experiență. Ei bine nu. Ajungem să ne simțim în scurt timp ca și cum cineva ne-a tăiat craca pe care ne sprijineam picioarele. Ai trecut și tu pe aici, nu? A fost mai ușoară experiența a doua decât prima? Chiar dacă ai trăit cu impresia că vei ieși fără să fii șifonată?
Cred că putem amândouă să spunem lucrurilor pe nume. O dată ce nu ne învățăm o lecție, următorul test nu va fi mai ușor decât primul și durerea pe care ne-o putem crea nu va fi mai puțin intensă decât cea anterioară.
O lecție neînvățată devine tot mai dificilă de trecut.
Dar dacă ajungem a treia oară într-o criză în același domeniu. (Știu că vei spune acum, că așa ceva deja este prostie, și este însă gândul că după a doilea test am învățat ce trebuie și că putem rezolva lucrurile mult mai simplu ne mână înainte spre alt eșec). Măcar o dată, fiecare dintre noi am trecut prin astfel de situații. Este greu de recunoscut o asemenea rușine dar până la urmă asta este realitatea. Nu am învățat nici acum lecția. Și am putea găsi destul de multe argumente pentru care acel lucru nu este rezolvat în inimile noastre. Însă ceea am descoperit este că de cele mai multe ori inima noastră „deznădăjduit de rea și nespus de înșelătoare” ne-a adus în acest punct. Credem că rezolvăm problema dar defapt o reprimăm. Ne comportăm mai de grabă ca o oală sub presiune, problemele nerezolvate intră în modul „ascunse sub capac”. Apa fierbe și la un moment dat capacul sare și face mai multă pagubă decât ne-am fi așteptat. Gândul că putem fi sau că suntem în controlul situației și că nu ne poate afecta o alegere greșită ne dă imboldul să înaintăm chiar dacă Duhul Domnului ne dă sentimentul de „greșit” și păcat.
Ce faci după al treilea căzut? Cum te mai aduni? Ce imbold mai ai să te ridici, să ceri iertare și să ceri restaurare?
Cât de greu îți este să accepți că deși te simțeai stăpână pe situație, defapt situația respectivă te-a stăpânit? Poți admite asta? Nu aș putea vorbi despre acest lucru deslușit dacă nu treceam pe aici. Este greu să îți accepți al treilea faliment. Nu că nu ai mai falimenta, dar atunci când conștientizezi că putea fi rezolvată problema însă tu doar ai crezut că o poți gestiona singură, deja se numește nebunie, da nebunie a inimii. Și asta de ce? Pentru că vrei un anumit lucru. Te lupți să îl obții în ciuda tuturor eșecurilor de până atunci.
Vezi că nu este drumul bun ,dar totuși speri că de data asta poate lucrurile se vor schimba în bine. Oo, cât de mult ne înșală vrăjmașul. Ce minciuni putem crede ca femei.
Adevărul lui Hristos ne eliberează. Da doar privind spre El, așa cum au privit evreii la șarpele de aramă în pustie, putem fi vindecate și eliberate.
Deși știm Adevărul, parcă minciuna vrăjmașului îmbracă o formă tot mai apropiată de adevăr doar pentru a ne momi.
Ai trecut pe aici? Știu sigur că numai de la Hristos a venit salvarea ta. Ești aici. Privește la Hristos. Dacă nu ai trecut pe aici, adu-ți aminte de aceste cuvinte și nu te lăsa înșelată de „ambalajul” strălucitor al minciunii, că de data asta vei obține ce îți dorești. Cu ce preț? Atunci când luptăm pentru un „vis” oferit de vrăjmașul, unde este Hristos?
Dacă nu este pe tronul inimii tale. Nu este nicăieri. Acolo stai tu. Schimbă acum locul.
Fiți binecuvântate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu