Social media ne-a invadat viețile. Dacă nu avem cont pe orice site de socializare, nu existăm. Nu-i așa? Știu și eu cât de dificil este să păstrăm un echilibru între viața mea reală și cele din online.
Mult pun la îndoială că ceea ce găsim acolo este și real, si chiar și în cazul celor creștini. Nimeni nu-și spală rufele în văzul tuturor și apoi să și le întindă să aibă ceilalți priveliște. Fiecare dintre noi ne străduim să afișăm cele mai frumoase poze cu noi, despre cine suntem, ce aspirații avem, ce ne place...
Nu văd pe nimeni să se plângă de cât de grea îi este viața sau că ar fi supărat pe Domnul pentru lucrurile prin care trece. Clar Domnul nu este responsabil pentru alegerile noastre cele mai neînțelepte și proaste. Doar noi înșine.
Viețile noastre sunt furate de social media și de comparația pe care o facem cu ceea ce vedem.
Am și eu conturi pe două canale de socializare și acestea în dorința de a sluji acele fete și femeie cărora mesajul meu din postări le ajunge la inimă. Fac totul cu mare drag, cu pasiune și mă străduiesc să îl prezint cât mai expresiv.
Nu sunt autodidactă și editarea nu este prietena mea însă mă chinui să învăț lucruri noi. Însă atunci când nu știu cum dar parcă pur și simplu îmi apare un alt cont creștin în față în loc să mă inspire și să mă motiveze să adopt ideea, și să o transpun în modul meu, de cele mai multe ori mă demoralizează și aproape că mă face să renunț.
Sunt atâția oameni talentați. Oameni care fac studii să realizeze acele conturi la care ți-e drag să privești dar și oameni care pur și simplu au darul de a învăța de unii singuri. Îi apreciez însă mi-e greu să nu mă compar. Eu nu sunt ca...Nu am nicio șansă să fac un astfel de video ca și... și deși sunt conștientă că ce gândesc este îndreptățit, totuși asta nu trebuie să mă poticnească.
Comparația ne fură viețile. Nu ne mai putem bucura de nimic atât timp cât vrem să fim ca și...
Ascultam nu de mult o predică ce cuprindea ideea lui Jim Elliot „Nu lăsa ca tânjirea după ce nu ai acum să-ți diminueze apetitul vieții din prezent”. Vezi asta și în viața ta? Dar nu vorbim doar despre social -media. Comparația apare de pe orice canal de comunicare, din relații, familie, muncă, școală, chiar și în biserică în slujire. Simți cum îți diminuează și țir apetitul pentru viața ta reală? Eu am simțit asta și încă sunt în proces să învăț să nu mai devină tânjirea după ceea ce nu am. Pentru că știm toate că nu suntem înzestrate cu aceleași daruri și fiecare își are locul ei și modul în a-L sluji pe Hristos pe orice plan.
Tu ți-ai descoperit darul? De multe ori avem tendința asemeni robului din pildă să îl îngropăm în loc să investim în el, să uităm de el, să nu îl folosim și cumva la final să îl înmânăm Stăpânului care nu va fi deloc mulțumit de această situație.
Îți folosești tu darul pentru a binecuvânta pe ceilalți?
Comparația este păcat. Vorbeam despre acest subiect într-o postare anterioară. A ne compara defapt înseamnă să Îi spunem Domnului „Nu-mi place cum m-ai creat. De ce nu sunt ca și? De ce nu am același talent? Pentru că ești unică și nu o copie. Pentru că social media nu exprimă mereu realitatea și nu putem fi toate la fel.
Cum putem să o contracarăm? Prin mulțumire. Grea virtute. Se capătă prin rugăciune, perseverență. Doar Domnul o lucrează în inimile noastre. Tu vrei să scapi de tânjirea de a te compara? Oricât de paradoxal sună, comparația devenit o dependență care a pus stăpânire pe noi și numai Domnul ne poate salva de ea.
Domnul să ne ajute să ne recunoaștem starea inimii și să predăm Lui comparația în schimbul mulțumirii. Amin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu