Ce paradox și cât de adevărat este Cuvântul și cum se împlinește întrutotul.
Lucrurile după care tânjim sunt pofte, pofte ale inimii ce se războiesc cu Duhul Sfânt.
Ne e greu sa ne ținem poftele în frâu. Dar ferice va fi de noi când se întâmplă.
Pentru că atunci când ni le împlinim ne alegem doar cu, confuzie, dezamăgire, vinovăție.
Pofta nu împlinește nimic ,ea doar creează iluzii. Iluzii după care alergăm ca după apă în deșert.
Ai simțit și tu asta?
Greu este să nu poți face tot ce vrei, pentru că Duhul Sfânt nu permite dar și când sari zidul pus de El crezând că nu te poți vătăma?
Dincolo de zid ce este? O iluzie... că vei fi fericită pentru o clipă, că vei ști pe pielea ta de la ce a trebuit să te abții? Că îți va oferi satisfacție?
Și când tot ce poate oferi este doar dezamăgire, tristețe. Puteai fi liniștită dincolo de zid fară să atingi iluzia dar nu ai putut să te abții și ai căzut.
Zidul era acolo sa te apere, nu sa îți facă rău. Zidul avea scop de scut, dar tu l-ai văzut drept inamic. Zidul nu era ridicat de tine ci de Cel ce este în tine. Ai sărit peste el crezând că vei fi fericită și ai căzut aproape sa-ți frângi gâtul. Ai crezut pentru o clipă că nu poate nimic să te vătămeze dar realitatea ți-a frânt aripile.
Te ridici cu greu de jos, și speri să poți sări înapoi ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Dar nu mai poți zbura ca înainte, abia mai poți să te sprijini și cu greu ajungi înapoi. Credeai că totul se rezolvă pe loc dar nimic nu mai este la fel. Nicio greșeală nu rămâne fără consecințe. Totul are o plată și trebuie să înveți lecția altfel o vei tot repeta.
Știu că nu vrei asta, însă nici acum când puteai să eviți durerea nu ai făcut-o. Ai alergat pană la zid și ai sărit din fugă peste el. Pană acum ai stat departe de el. Însă atunci când a devenit un obstacol în calea fericirii tale nu ai mai putut suporta și ai vrut să schimbi macazul.
Știu cum este. Am trecut pe aici.
Versetul din Galateni 5:17 este de mare ajutor sufletului nostru, „nu putem să facem tot ce voim”. Firea și Duhul se războiesc. Tu nu ești niciodată în afara lui. Mereu ești pe câmp minat. Orice pas greșit, fără protecția și conducerea Duhului Sfânt te poate costa scump, chiar viața.
Sună dur nu? Asta este realitatea fiecăreia dintre noi atunci când alegem să nu ascultăm de limite și sărim dincolo de zid. Știai că este acolo, știai și de ce. Dar la un moment dat ai vrut să evadezi parcă din închisoarea asta care părea să-ți constrângă fericirea. Ești fericită acum? Alegerea aceasta ți-a adus ceea ce așteptai?
Sau ești mai tristă și dezamăgită de cât atunci când te chinuiai să respecți prezența zidului din viața ta față de ispitele de dincolo de el?
Mai este vreo șansă să te întorci? Să îți fie legate rănile și să te vindeci? La Isus. Știu că ți-este greu să vii la El, însă doar aici vei găsi împlinire în limitele zidului. El știe de ce l-a pus acolo, ce scop are și cum te poate apăra de o altă lovitură peste măsură de rea în viitor. Crezi și tu asta?
Ne este greu să vedem cât bine ne vrea Domnul atunci când nu ne ascultă rugăciunile, când nu ne împlinește dorințele și când tot ce face este să ne ridice tot mai multe bariere. Orice regulă pare să aibă drept scop să fie încălcată. Așa ai simțit și tu?
O vreme ai ascultat și apoi ai sărit zidul. Deși înalt și periculos nu ai renunțat la visul tău în detrimentul visului Domnului pentru tine.
Domnul să se îndure de noi și să ne ajute să vedem cât de Bun este chiar și atunci când ridică ziduri să ne apere de ceea ce noi credem că ne poate aduce fericirea.
Fiți binecuvântate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu