Treceți la conținutul principal

Plăcută

 

 „Plăcută" nume pe care îl găsim în Biblie sub denumirea de Naomi.

Ne place Naomi, nu? O femeie faină, cu soț, copiii, nurori. O viață liniștită. Dar după o vreme rămâne fără soț, fără fii, doar cu cele două nurori. Și în final doar una dintre ele decide să se rupă de „casa” și locul ei și să o urmeze pe Naomi. 

Deși nu recunoaștem pentru multe dintre noi, soacrele nu sunt decât niște străine. Puține dintre noi ajungem în punctul de a le considera mame. Dar Rut, nora sa a fost în stare să spună: „Nu insista să te părăsesc și să mă întorc de la tine. Căci unde mergi tu, voi merge și eu. Unde vei înnopta tu, voi înnopta și eu. Poporul tău va fi și poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu”. Rut 1:16 NTR Ce cuvinte puternice. Gândul meu nu este să ne ațintim privirile spre decizia ei, ci spre motivația deciziei care se găsea în caracterul lui Naomi. 

Ce fel de femeie trebuie să fi fost Naomi încât nora sa văduvă, tânără, să renunțe la casa ei, la chiar posibilitatea de a se recăsători de dragul unei femei care după cum citim a zis: „Întoarceți‑vă, fiicele mele! De ce să veniți cu mine? Mai am eu oare fii în pântecul meu, care să vă fie apoi soți? Întoarceți‑vă, fiicele mele! Plecați! Căci eu sunt prea bătrână să mă mai mărit. Chiar dacă aș zice că mai este speranță pentru mine, chiar dacă m‑aș mărita în noaptea aceasta și aș naște fii, ați aștepta voi până s‑ar face mari? V‑ați păstra voi pentru ei, fără să vă măritați? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, căci mâna Domnului s‑a întins împotriva mea!” Rut 1:11‭-‬13 NTR‬

Vedem vreo urmă de speranță în cuvintele lui Naomi? Nu avea nimic să le mai ofere nurorilor ei. Ba chiar Orpa decide să se întoarcă în casa părinților ei. Însă nu și Rut (al cărei semnificație este cea de prietenă, însoțitoare). După cum știm numele evreiești au rezonanță puternică despre caracterul persoanei respective. 

Și în cazul de față, Rut s-a dovedit a fi însoțitoarea soacrei ei Naomi înapoi în țara acesteia și fără așteptări. 

Dar de ce? Ce văzuse în Naomi atât de atrăgător încât să renunțe la tot și să o urmeze? Ce fel de caracter avea soacra ei? Naomi într-adevăr înseamnă „cea plăcută”- cu siguranță că se făcuse plăcută soțului ei, fiilor ei – exact cum găsim scris despre tiparul femeii creștine ideale din Proverbe 31 :” Fiii ei se ridică și o numesc binecuvântată; soțul ei o laudă și el: «Multe femei fac lucruri nobile, dar tu le întreci pe toate!» 

Trebuie să fi văzut caracterul ei plăcut în relația cu soțul și fii ei, și apoi în relația cu Dumnezeul ei. Un Dumnezeu personal, real, viu, nu creat de mâini omenești așa cum erau dumnezeii falși ai moabiților. 

Gândindu-mă la Naomi, mă întreb suntem și noi plăcute? Ne facem plăcute? Și nu în sensul acela de a fi pe placul oamenilor, ci prin caracterul ce izvorăște din identitatea noastră în Hristos. Pot oamenii vedea femei plăcute atunci când ne privesc? Sau suntem mai de grabă un cumul de cicăleală, insistență și disperare. (cuvinte pe care le aud tot mai des spre ce nu ar trebui să fie o femeie din zilele noastre).

Tu unde te regăsești? Sunt ucenice în viața ta care să îți urmeze exemplul? Sau mai degrabă te văd ca pe un arici care le poate răni în orice moment prin acești țepi enumerați mai sus? Văd ele în tine un caracter plăcut de care să dorească să se lipească așa cum citim despre povestea prieteniei dintre David și Ionatan? Sau descoperă mai degrabă opusul?

Dragelor, nu sunt aici să arunc cu pietre. Tot ce spun vine din ceea ce eu însămi trăiesc. Dacă în loc de plăcute, am fost dimpotrivă amărăciune (Mara) așa cum își spune Naomi după ce își pierde soțul și fiii, cum putem remedia această problemă? Dacă din diverse motive, ce țin de alegerile noastre sau de contextul familial am devenit cicălitoare, insistente și disperate în relațiile cu cei din jur, putem repara acest lucru?

Da, eu cred că Domnul care a restaurat și viața Marei pe care a transformat-o din nou în Naomi, poate face același lucru și pentru fiecare dintre noi. Dar ne dorim asta? 

Primul pas cred că vine în momentul în care conștientizăm că suntem Mara pentru cei din jur și că Domnul vrea să ne facă Naomi. 

Fetelor, nu trebuie să fim pe placul oamenilor, dar îmi doresc pentru noi toate să fim femei plăcute prin ceea ce emanăm. Oamenii să găsească plăcere să stea în preajma noastră și nu să îi respingem prin caracterul nostru amar.

Domnul Isus să lucreze în inimile noastre. 

Fiți binecuvântate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...