Treceți la conținutul principal

Este Iubirea o Știință?

 

Este iubirea o știință? 

Te-ai putea căsători cu cineva pe care nu cunoști?

Ai avea curaj să îți petreci luna de miere și alte 30 de zile locuind împreună cu un om complet străin dar care s-ar putea să îți fie sufletul pereche (așa cum spune vorba din popor)?

 Un nou format televizat împrumutat din Occident "Married at first sight" (Căsătoriți pe nevăzute) o emisiune tip experiment.

Vă puteți imagina să vă cunoașteți soțul doar la starea civilă?

Patru experți în psihologie, genetică ,terapie de cuplu și-au propus să demonstreze că Iubirea este o știință.

Poate fi iubirea știință, sau este ceea ce știm cel puțin noi creștinii, o alegere, un angajament între un bărbat și o femeie?

Cum se desfășoară povestea? Ei bine. Sunt selectați oameni simpli (nu vedete), testați prin toate metodele științifice pentru stabilirea compatibilității dintre ei. 

Experții fac propuneri de cupluri în urma rezultatelor obținute și își prezintă argumentele în favoarea acelor alegeri.

Pentru o femeie aleg câte doi bărbați care se încadrează în cerințele acesteia. Iar pentru fiecare bărbat aleg câte două femei. Dar nu rămân în concurs decât acela sau aceea cea mai potrivită în funcție de rezultatele testelor științifice și atunci li se prezintă marea veste cum că au fost selectați să se căsătorească pe nevăzute în 14 zile. 

De aici începe cu adevărat povestea... Cei doi se vor cunoaște doar în fața ofițerului de stare civilă și nici nu vor ști nimic unul despre celălalt. Fiecare trebuie să meargă acasă la părinți, prieteni să își anunțe căsătoria și pornesc în febra pregătirilor pentru marele eveniment. 

Vine ziua cea mare și cei doi cu emoții fără margini se văd pentru prima oară și după ce ofițerul le spune câteva trăsături despre fiecare sunt în postura să zică Da sau Nu?

Toți au zis Da, unii cu toată inima, alții cu jumătăți de măsură, alții pentru că le era rușine că erau filmați. Au pornit ca familiști în luna lor de miere fiecare într-o altă destinație exotică unde au avut ocazia să se cunoască. Și după cele câteva zile s-au mutat împreună fie în locuința proprie sau într-un cadru neutru, o casă închiriată pe placul lor. 

30 de zile durează experimentul -dacă cei doi funcționează împreună sau nu vor decide la final când vor spune Da rămânem căsătoriți sau Nu, divorțăm.

Este iubirea o știință?

Credeți că niște teste psihologice, analize genetice, oricât de bune ar fi pot face ca un bărbat și o femeie să se potrivească precum mănușa pe mână fără să se cunoască întâi?

Sau iubirea rămâne un angajament pe care cei doi, bărbat și femeie îl pot face doar după ce își cunosc măcar câteva trăsături de caracter?

Extrapolând experimentul științific vieților noastre de credință, cred că ideea centrală desprinsă este, căsătorie de probă. Ceea ce este clar un păcat. Legământul căsătoriei nu poate fi unul de probă. Nu suntem haine să ne probăm unul pe altul și dacă nu ne mai plac să le aruncăm. Suntem oameni și trebuie să fim asumați într-o decizie ca aceasta care se face pe viață și nu pentru 30 de zile. În plus, pe noi actul nu ne face una, ci doar schimbăm un nume și un statut.

Adevăratul legământ dintre un bărbat și o femeie este înaintea Domnului. Acolo destinele a doi oameni se unesc prin binecuvântarea lui Dumnezeu dată prin pastor. 

Sunt lucruri imperios necesare fără de care nu putem să trăim, cel puțin nu sub protecția lui Dumnezeu. 

Iubirea este un angajament. Este un legământ. Este o alegere. Este o decizie asumată că vrei să fii cu persoana respectivă și la bine și la rău, nu 30 de zile, nu pe probă. Pentru o viață.

În concluzie, chiar dacă iubirea poate fi o știință și poate funcționa pe nevăzute, noi știm că nu putem să facem experimente. Ci ne luăm un angajament după ce cunoaștem un om și îl ținem până la capăt.

Domnul să ne ajute!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...