Călătoria Creștinului este și a mea

 

Am primit provocarea de a studia cartea și filmul animat „Călătoria creștinului” pentru un proiect la biserică. Poate părea simplu la o primă vedere.

Nu citisem cartea până acum. Văzusem doar animația, de altfel foarte fain realizată, care ilustrează pe înțelesul copiilor viața de creștin.

Dacă la început era doar un proiect la care știam că trebuie să ofer timp și studiu, pe parcurs am conștientizat că era cu mult mai mult de atât, călătoria creștinului este și a mea.

Cartea aceasta minunată a lui John Bunyan, a doua cea mai citită din lume nu este doar o poveste ci prezintă pe înțelesul oricui cum devine un om creștin.

M-a fascinat și încă simt la fel. Capitol de capitol studiat descopăr tot mai mult și mai clar cum viața personajului din poveste devine a mea.

Asemeni lui fiecare ne naștem în Cetatea Pierzării, care ne condamnă la distrugere și moarte (departe de Hristos). Fiecare dintre noi avem povestea noastră, a întâlnirii lui Hristos. Pentru unele dintre noi, printr-o vizită într-o biserică evanghelică, printr-o prietenă credincioasă, prin Biblie căreia Domnul a făcut să capete sens în inimile noastre. Creștinul a găsit Biblia și acolo a descoperit ceea ce mai devreme îl fascinase și pe Credincios încât să treacă granițele Cetății Pierzării și să ajungă în Cetatea Luminii. Pe tine ce te-a impulsionat atât de tare încât să vrei să-L cunoști pe Hristos?

Pentru mine au fost versurile unui cântec pe care nu le trăiam și nu le puteam rosti. Le doream realitate. Atunci am început asemeni Creștinului să-mi conștientizez povara păcatelor ce îmi înconvoia umerii. Au apăsat păcatele și umerii tăi?

Nu i-a fost deloc ușor Creștinului să-și părăsească familia care îl considera nebun, prietenii care încercau să îl împiedice să plece din acel loc de chin. Dorința lui deja devenise țel, să scape de povară și să ajungă în Cetatea Luminii. 

Asemeni lui, fiecare avem de parcurs un drum anevoios, cu multe obstacole. Un Îndărătnic care să ne pună piedică, un Slab de înger care doar să ne pară prieten până dă de greu și se salvează doar pe el. Știți ce a început să mi se pară bizar? Faptul că Mlaștina Deznădejdii plină de frici, îndoieli, descurajări o simțeam chiar atunci prezentă în trăirea mea. Domnul chiar pare să aibă un simț al umorului, ce citesc să trăiesc chiar atunci? Da, din plin. Din Mlaștină nu poți ieși dacă nu strigi după Ajutor și ajungi acolo doar pentru că pui la îndoială ceea ce descoperi în Cuvânt.

„Ajutorul nu este niciodată prea departe de tine, trebuie doar să îl chemi”.

Tu cum ai reușit să ieși nevătămată din Mlaștina Deznădejdii?

Mai departe vei vedea că după colț te așteaptă Înțeleptul lumii, care pare să aibă toate răspunsurile, dar nu va face decât să te îndrepte pe un drum greșit, mai ușor la o primă vedere de a scăpa de povară. Te-ai lăsat și tu înșelată de alte gânduri, vorbe care nu erau scrise în Carte?

Să facem fapte bune? Să ne rugăm mai mult dar clar nu din plăcere ci pentru a căpăta eliberarea. Ai trecut și tu pe aici? Ai ajuns la Muntele Legii? Unde ți s-a cerut să împlinești toate poruncile ca să scapi de povară? Ai reușit? Una câte una aveau puterea să te sfărâme. Legea doar te conștientizează de păcat nu te și salvează.

Mai apoi drumul îl poartă pe Creștin și pe noi pe fiecare spre Poarta cea Strâmtă, greu de ajuns, pentru că săgețile aprige ale slujitorilor vrăjmașului erau pregătite să nu te lase să intri. Dar și tu dacă ești acum fiica Domnului ai reușit. Ai primit călăuzire cum să ajungi la Casa Interpretului care avea să îți descopere lucruri minunate care să-ți ajute în călătoria ta spre Cetatea Luminii, lucruri despre credința în Cuvânt, despre inima ta ce trebuie să fie curățită, despre Patimă și Răbdare. O cât de dificilă este această lecție. Poftele se războiesc în inimile noastre, și Răbdarea este o virtute care se capătă prin îndurarea suferinței (că nu trebuie să se întâmple lucrurile așa cum credem noi) ci în timpul Domnului. 

Înainte să părăsească casa Interpretului, Creștinul trebuia să învețe poate cea mai dificilă lecție de până acum. Aici a întâlnit un om Deznădăjduit, care altă dată era un veritabil creștin dar acum nu mai avea pic de speranță pentru eliberarea din închisoarea propriei căderi. Creștinul nostru avea să înțeleagă că Împăratul, Isus Hristos este gata să îi ierte toate păcatele dacă și le recunoaște și se pocăiește din toată inima dar omul acela nu mai credea în puterea Celui care o dată murise și pentru toate fărădelegile lui. Se încrede inima noastră în Domnul că doar la El este salvarea? Găsim și în inimile noastre dorință de pocăință?

Și pentru că tot vorbim despre pocăință, cum putem să o obținem și cum să ajungem la mântuire? Atât noi cât și Creștinul din poveste trebuie să ajungem la Crucea de pe deal dar nu înainte de a ne fi încercată credința. Înainte ne stau două căi, Drumul Răbdării și Calea Poftelor. Drumul răbdării era pietruit și anevoios iar Calea Poftelor, o pajiște întinsă dar care era defapt o cursă a vrăjmașului. În timp ce parcurgea drumul spre cruce Creștinul simțea cum povara ce o purta de atâta amar de vreme devenea tot mai ușoară până când i s-a desprins de pe umeri și s-a rostogolit până ce a ajuns într-o peșteră și nu s-a mai văzut.

Fiecare dintre noi am parcurs călătoria Creștinului, pas cu pas. Am fost chemate de Domnul pe nume, ne-am conștientizat povara, am fost împiedicate de prietenii noștri Îndărătnicul și Slab de înger să Îi urmăm calea. Și noi am trecut prin Mlaștina Deznădejdi, am descoperit că Ajutorul nu este niciodată prea departe dacă Îl chemi. Am primit sfaturile Evanghelistului  care are rolul Duhului Sfânt să putem merge înainte. Și tu și eu am fost la un moment dat înșelate de Înțeleptul Lumii că putem să ne scurtăm drumul spre Cetatea Luminii. Apoi ne-am găsit la Muntele Legii unde am descoperit că prin fapte nu ne putem mântui și nu putem scăpa de povara păcatelelor din spate. Am fost în primejdia de a crede că nu putem intra pe Poarta Strâmtă dar am ajuns la Casa Interpretului, Cel care ne putea prevesti ce are să ni se întâmple și cum să procedăm în acele momente, să urmăm întocmai cuvintele Cărții Împăratului și să alegem Calea Răbdării până ce inima și hainele vor fi preschimbate din zdrențe în haine strălucitoare.

Creștinul a ajuns la Cruce. Tu ai ajuns?

Domnul să ne ajute pe fiecare să călcăm pe urmele pașilor Lui , ascultând de Duhul Sfânt până ce ne va aduce în Cetatea Luminii. Amin.

Fiți binecuvântate.