Treceți la conținutul principal

Spinul care sufocă



"Semințele căzute între spini reprezintă pe aceia care deși aud Cuvântul,  sunt asaltați de îngrijorări legate de viața de pe pământ. Ei sunt în același timp obsedați de posesiuni materiale și de tentația altor lucruri care obstrucționează Cuvântul, făcându-l astfel ineficace în viață sau fără efect în trăirea lor personală." (Marcu 4:18‭-‬19 BVA).‬‬

Ce pasaj dur. Vă simțiți lovite cu aceste cuvinte?

Poate că cea mai bună metodă de a înțelege mesajul pasajului este să îl analizăm bucățică cu bucățică.

Știm toate pilda Semănătorului.

Primele două semințe nu prind rădăcini, dar cea dintre spini găsește o bucățică de pământ și pare să dea semne că se poate dezvolta.

Doar că lângă ea sunt plantați și spini care cresc repede și opresc dezvoltarea ei. Ce reprezintă acești spini? Îngrijorările vieții de pe pământ. Oare este vreuna dintre noi care să nu se îngrijoreze cu privire măcar la un singur lucru? (siguranță, singurătate, suferință, boală, moarte).

Posesiunile materiale (ba chiar în traducerea actualizată se precizează că nu este vorba doar de dorința de a avea ceva mai mulți bani, sau o casă mai mare, ori o mașină, ultimul telefon apărut pe piață sau haine de firmă) ci dorința această devine obsesie (te legi de ea ca și țel). Nu știu dacă inima ta tânjește după vreunul dintre lucrurile menționate mai sus? Poate că ai tot ce îți trebuie dar atunci când cineva are mai mult decât tine imediat apare spiritul competitiv. Poate nu în lucruri foarte mari, poate doar ți-ai dori un telefon mai performant sau câteva haine noi. 

Poftele-tentația altor lucruri. Aflăm din Cuvânt că „poftele se nasc în inima noastră” (Iacov 4:1) și că ne pot robi. Ce pofte descoperi în viața ta cărora nu le-ai putut spune nu? Poate mâncarea? Deși pare pueril și inofensiv, mâncarea ne poate robi. Cu ce se delectează ochii noștri? Ce ne face plăcere și ce ne aduce relaxare? Sau relațiile (care vin din teama de singurătate și din dorință de siguranță sau nevoie de semnificație). Te confrunți și tu cu vreuna dintre ele?

Ce spini dintre cei enumerați până acum obstrucționează (îneacă, sufocă) Cuvântul sădit în inima ta făcându-l neroditor (ineficace) sau fără efect în trăirea personală?

Să fie vreun spin al îngrijorării? Care îți leagă inima mai mult de pământ sau posesiunile materiale? Ori vreo poftă a inimii neîmplinită?

Noi toate ne dorim ca sămânța Cuvântului Domnului Isus să cadă într-un pământ bun (fertil) și să aducă roadă. Însă nu avem în vedere că și sămânța dintre spini este singura care cade în pământ doar că este sufocată de spini.

Care este spinul care „sufocă” viața ta spirituală? Ce te oprește din a crește, a te dezvolta și aduce rod? 

În timp ce meditam la acest pasaj, Domnul mi-a descoperit că există acum un spin care sufocă viața mea. Un spin care mă oprește din a înainta cu elan în credință și sfințire. Un spin pe care îl vreau să crească odată cu mine de teamă că îmi pot pierde semnificația. Un spin care pare că îmi dă siguranță că nu sunt singură. Un spin care deși îmi provoacă răni îl vreau pentru ca să mai pot simți ceva și să fiu în controlul emoțiilor mele.

Oo, câtă înșelăciune! Un spin poate pare la început când este mic și inofensiv, dar pe măsură ce crește te sufocă. Îl credeai prieten. Creșteați împreună apoi el se dezvoltă și acele lui te rănesc. El devine stăpân. Și tu supusă lui. Tristă imagine! Dar oare nu acesta este scopul Vrăjmașului? Să se prefacă prieten cu tine și apoi să te lase fără aer?

Ce se poate face cu acești spini? Sunt în viața ta. Îi poți lăsa să devină stăpâni? Cred că nimeni de bună voie nu își dorește asta. Avem nevoie de ajutor. pentru că singure nu putem să ne descotorosim de ei. 

Doamne, smulge Tu spinii care opresc creșterea și rodirea noastră! Smulge-i cu tot cu rădăcini și ajută-ne să putem respira din nou aerul Cuvântului, fără îngrijorările care să ne controleze, și obsesia de a avea mai mult și fără să ne mai împlinim poftele firii noastre pământești. Ajută-ne împreună cu Duhul Sfânt să ne dezvoltăm și să aducem roadă (dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, generozitatea, credința, blândețea, înfrânarea.) Amin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...