Convalescență emoțională

 

Emoțiile noastre sunt o forță. Avem o slăbiciune în ce privește sensibilitatea în simțire, gândire și în imaginație (mai de grabă o predispoziție a noastră a fetelor și femeilor). Suntem create ca fiind un „vas mai slab” (1 Petru 3:7) dar asta nu ne face slabe ci sensibile la nevoile celor din jur. Defapt acesta este și rolul nostru: să ajutăm, să dăm viață fizică și spirituală și să cultivăm relații cu alte fete și femei.

Vrăjmașul cunoaște că este un punct slab și lovește în el atunci când ne așteptăm mai puțin. Noi toate știm că în domeniul emoțiilor am fost poate cel mai mult înșelate de Diavol. Dacă simțim ceva poate că este și adevărat? Nu ne putem stăpâni emoțiile. Nu ne putem controla reacțiile dând vina pe hormonii noștri care o iau razna.

Oare nu am reacționat fiecare dintre noi de atâtea ori pe baza emoțiilor? Și nu am înțeles că sentimentele noastre nu sunt totdeauna vrednice de crezare? Și că trebuie să respingem ceea ce nu este în conformitate cu Adevărul?

Știm că nu trebuie să ne lăsăm controlate de emoții ci să le supunem Adevărului, Domnului Isus. Doar că de multe ori ne găsim afundate în ele și pare imposibil să mai ieșim de acolo.

Astăzi este despre  emoții dragelor. Parcă și aud un „Aww” (oftat lung de drag pentru ele și de tristețe pentru altele). Mă identific cu ambele situații.  

Deunăzi în timp ce meditam la acest proces de punere deoparte, Duhul Domnului mi-a descoperit o piesă a acestui puzzle care face sens pentru perioada aceasta.

Partea asta emoțională a noastră fetelor este pusă acolo de Domnul să evidențieze caracterul Său: iubitor, sensibil, bun, empatic, sacrificial doar că de multe ori emoțiile noastre nu își ating ținta pentru că ne au pe noi însene în vedere. 

Ce vreau eu. Ce simt eu. Ce cred eu. Ce visez. Nu-i așa? Toate ne dorim să fim fericite și împlinite. Ne dorim familii (unele avem, altele nu). Copii. O casă pe care să o facem frumoasă prin abilitățile noastre creative (de altfel și acestea sunt daruri de la Domnul). Visăm ca pasiunea noastră să devină și un mod prin care să ne câștigăm existența. Dar aceste lucruri nu sunt rele în sine. Doar că atunci când ele ne controlează pe noi și nu stăpânim noi asupra lor, deja suntem în robie. 

Sau poate că inima vă tânjește după atenție, semnificație, valoare? Și căutați orice mijloc prin care să vă evidențiați chiar dacă știți că acesta nu îi aduce glorie Domnului (aici mă refer la dependență de shopping, de rețelele de socializare sau de selfie-uri). Ne regăsim aici?

Vedeți de câtă subtilitate se folosesc? Par atât de inofensive dar defapt au scopul să devină stăpâne. Cuvântul spune: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” (1 Corinteni 6:12).

Puteți identifica acum o emoție care a pus stăpânire pe voi?

Domnul mi-a descoperit una despre care consideram că este inofensivă, că trebuie să am răbdare să fiu vindecată de ea, că este un proces care cere timp.

Doar că s-a dovedit să nu fie așa. Ne tot întrebăm de ce nu putem merge mai departe ca și cum nimic nu s-a întâmplat? De ce trebuie să atragem atenția asupra noastră? Cât timp ne vom mai plânge de milă? Cât timp ne vom mai tângui în această convalescență emoțională și sufletească? Da. Este o convalescență asemeni celei trupești. Și vindecarea noastră depinde de o alegere. 

Vreau să mă ridic? Înțeleg că atâta timp cât rămân în robia emoțiilor mele împiedic înaintarea mea în credință? Domnul, Medicul inimilor noastre a tăiat, curățit și cusut. Operația a avut un incredibil succes. Suntem în proces de recuperare. Dar azi  Medicul ți-a spus: „Draga mea, trebuie să te ridici și să faci câțiva pași. Eu voi fi lângă tine să te sprijin”. Însă tu încă te plângi de dureri și ți-este teamă să atingă piciorul pământul.

„Veniți să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâșiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.” (Osea 6:1).

Credem asta? Dacă nu să spunem și noi „Credem, Doamne! Ajută necredinței noastre!” (Marcu 9:24).

Haideți să ieșim din convalescența emoțională să putem să ne bucurăm împreună cu Domnul de înaintarea în credință.