O zi pusă deoparte

 

Citeam în urmă cu câteva luni o carte care mi-a schimbat perspectiva despre ceea ce credeam că înseamnă postul.

Am trăit cu impresia greșită mai mult de un deceniu, că postul înseamnă doar să te abții de la mâncare și apă de la apus până la apus.

Credeam că trebuie să iau o zi de post atunci când trec prin vreo situație de încercare sau când am nevoie de călăuzire pentru o decizie importantă. Așa am fost învățată. După mulți ani am auzit o predică care explica despre ce înseamnă adevăratul post.

Atunci am descoperit că mult, dacă nu chiar tot ce făceam era legalism. Dacă nu reușeam să țin o zi întreagă mă simțeam mizerabil și mă temeam de pedeapsa Domnului. Și știți de ce? Am înțeles abia anul acesta în timp ce citeam cartea. Pentru că țineam postul prin puterile mele. După cum credeam sau învățasem eu. Și nu după cum spunea Duhul Sfânt.

Țineam post cu motivație greșită. Mă luptam să îl duc până la capăt fără să mă abandonez în Mâinile Tatălui. 

Cred că putem lua o zi de Post și să ne rugăm pentru călăuzirea Duhului Domnului într-o decizie foarte importantă. Și cred că putem lua o zi de Post și să cerem de la Domnul ajutor în încercare.

Dar mai cred că nu acestea trebuie să fie motivele postului în sine. Autorul cărții John Piper spunea că „Postul este un intensificator al dorinței mele spirituale. Postul este o foame după plinătatea lui Dumnezeu. Postul este un dor după El.”

Asta înseamnă că postesc pentru că mi-este dor de Domnul. Postesc pentru că mi-este foame de a mă umple de El și nu pentru a-mi răspunde doar nevoilor mele. 

Cartea am citit-o, pe moment m-a cercetat. Mi-am luat notițe. Dar, după o vreme am uitat că acele cuvinte îmi erau adresate și mie. 

După o perioadă de timp, Duhul Domnului m-a cercetat din nou și mi-a amintit ceea ce citisem nu de mult și promisiunile făcute și neîmplinite sau amânate. El mi-a convins inima că are nevoie de a pune o zi deoparte pentru El chiar în săptămâna aceea.

Anul acesta am cerut de la Domnul un suflu nou în viața mea implicit în disciplinele spirituale. Așa că și în ce privea postul eșuat de până atunci voiam să văd ceva nou. 

Amânarea Postului pentru ziua, momentul oportun duce la uitare și complacere în situația în care ne aflăm. John Piper spunea tot în carte: „Absența postului din viața noastră indică gradul de mulțumire față de absența lui Hristos.” Afirmația aceasta m-a înfiorat în timp ce o citeam prima oară. Dar după o vreme parcă m-am obișnuit cu ea. 

Cu alte cuvinte, dacă nu postim înseamnă că suntem mulțumite de absența lui Hristos din viețile noastre. Acum când scriu încep să realizez cât de dramatic este acest lucru.

Și totuși Domnul este credincios în ciuda ne credincioșiei noastre: „Sunt încredințată că Acela care a început în noi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” (Filipeni 1:6.) Slavă Lui.

Am luat prin harul Lui o zi de post să mă apropii mai mult de Domnul. Să Îl cunosc mai profund. Să mă îndrăgostesc mai mult de El în timp ce citesc Cuvântul, mă rog și mă țin departe de tot ceea ce îmi provoacă plăcere și dependență (hrană , televizor etc). Pentru prima dată am înțeles că postul îl făceam de obicei despre mine și de aceea nu reușeam nici să îl duc la capăt și nici să mă apropii de Domnul. 

De data aceasta am cerut lui Isus să ia El în stăpânire această zi pusă deoparte. Și El să mă treacă biruitoare prin ispitele ce vor veni de tot felul cu precădere (stările de rău și tentația de a mânca). Și o, cât de credincios a fost El față de mine! Nu meritam! Doar m-am rugat și m-am predat Duhului Sfânt și atunci când venea ispita mă abandonam din nou în Brațele lui Isus. 

Așa am trecut peste o zi întreagă fără să îmi fie foame. Fără să mi se facă rău. Fără conflicte. Ținându-mă tare de Domnul. Mi-am organizat timpul în așa fel încât să-mi hrănesc mintea și inima cu, Cuvântul, să mă rog, să citesc un capitol dintr-o carte creștină, să slujesc. Și vă mărturisesc că ziua de post s-a terminat târziu în noapte, și nu pentru că m-am străduit eu să fiu zeloasă ci pentru că Domnul a lucrat așa. 

O zi pusă deoparte pentru Domnul. Nu am avut credința că va merge așa și nici că mă va întări atât de mult spiritual. Dar prin Harul și Meritele Lui a fost o zi biruitoare. 

Cea mai bună zi de post avută vreodată. Dar aș putea spune că este în top 3 cele mai faine zile din viața mea. De ce? Pentru că a avut Domnul îndurare să înțeleg că nu este despre mine și împlinirea nevoilor mele ci este pentru El. Și nu din obligație sau teamă de pedeapsă ci din tânjirea pusă de Duhul Lui în inima mea pentru El.

Închei printr-un citat al autorului deja menționat. „Postul are menirea să înfometeze păcatul meu și nu pe mine însămi și să nu îl hrănească facilitându-i creșterea.”

Dragele mele, nu știu cât de bine sunteți la capitolul post?  Dar dacă și voi vă regăsiți în trăirile mele , vedeți că Domnul a scos o biruință chiar și după mai bine de un deceniu. El m-a învățat ce este postul și că nu este doar abținere de la hrană și apă ci de la orice plăcere sau dependență (puteți nota orice știți că vă deconectează de la Hristos) măcar pentru o zi. Și toate acestea nu prin forțele noastre , nu prin strădania noastră ci prin abandonare totală în Brațele Domnului. Așa am biruit, prin Isus. 

De când nu ai mai avut o zi pusă deoparte?