Schimbarea pornește din interior spre suprafață

Domnul mi-a pus pe inimă să împărtășesc cu voi ce mi-a vorbit despre un subiect controversat, credință versus psihologie.

Multe dintre noi suntem atrase de psihologie. Psihologia copilului. A femeii/bărbatului. Cum acționează psihologia în relații? În rezolvarea situațiilor prin care trecem? Sau a traumelor din copilăriei și nu numai.

Psihologia pune accentul pe sinele nostru, pe puterea noastră interioară, pe alter-egoul nostru bun pe care încă nu l-am descoperit. Psihologia ne învață că noi putem să ne schimbăm prin forțele noastre, cu o doză de ambiție, determinare și multă muncă. Ne face să ne vedem cu mult mai buni decât suntem. 

Psihologia lucrează pe două căi. Pe cea pozitivă când totul se învârte în jurul nostru. Dar și cea negativă care aduce condamnare și ne face să ne victimizăm și să ne adâncim în minciunile pe care le credem din partea Vrăjmașului nostru cel mai aprig, Satan.

Fiecare dintre noi ne-am lovit de ambele aspecte la un moment dat în viață. Și am avut nevoie atunci când eram jos să ni se spună cât de puternice suntem defapt, cât de frumoase și ce suflete altruiste avem. Dar oare este așa? 

Am avut ocazia să văd o emisiune zilele trecute care m-a împins să reflectez la ce se află în spatele „ajutorului psihologic” . 

Poate că primim ajutor fizic (să scoatem la suprafață frumusețea fizică) emoțional din partea unui specialist motivațional (amintindu-ne identitatea noastră nu cine zic oamenii că suntem, sau poate că privindu-ne într-o oglindă vedem ce realizări am obținut până  atunci- suntem poate soții/mame/bunici) dar rezolvă și problema cea mai mare din inima noastră -păcatul? Sau credem că este vreuna dintre noi ocolită de aceasta? 

Dacă schimbarea din noi nu pornește din interior așa cum spunea pastorul zilele trecute, va fi doar o victorie scurtă. Si ne vom întoarce apoi la ce am fost. Pentru că defapt psihologia nu rezolvă problema din interior ci la suprafață. Cu alte cuvinte doar o ascunde în spatele „puterii care stă în noi.”.

Nu știu ce schimbări trebuie să facă Domnul în viața ta dar dacă nu sunt dirijate de Duhul Sfânt vor fi ca un abur care trece. 

Credința se bazează în totalitate pe harul lui Hristos pentru schimbare și pe dependență de Duhul Sfânt, care poate rezolva problema cu, care ne confruntăm acum. Și cere să rămânem ancorate în Cuvânt (Biblie).

Credința rezolvă interiorul. Te face să îți vezi starea în care te afli. Te îndeamnă să Îi ceri iertare Domnului și poate semenilor tăi. Te face să vrei să te pocăiești (să-ți dea Domnul o minte și o inimă nouă) și să nu mai trăiești pentru tine ci in dependență de Hristos. 

Credința rezolvă problema păcatului. Ne împacă prin Isus cu Dumnezeu Tatăl și nu înăbușă ceea ce sunt, evidențiindu-mi egoul ci arată spre Hristos , Singurul care poate rezolva problema păcatului din viața mea.

Nu sunt împotriva timpului acordat înfrumusețării fizice (saloane de cosmetică, hairstiliști, sau a hainelor ce se potrivesc construcției fizice a fiecăruia). Dar cred că lucrurile acestea nu fac decât să ne ajute să ne simțim bine pentru un timp și să ne distragă atenția de la adevărata problemă. Nu rezolvă interiorul nostru.

Psihologia ne spune ceea ce vrem să auzim. Vrem să ni se spună ce fete/femei faine suntem, ce altruiste , și cât de muncitoare suntem. Sunt situații când într-adevăr avem nevoie de încurajare din partea celor dragi dar nu primim. Dar se prea poate să existe și momente când nu suntem ceea ce afirmăm, și totuși avem pretenția să auzim ce ne dorim despre noi. Lucru care mă duce cu gândul: „Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul, împotriva firii pământești; sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți.” (Galateni 5:17)

Acest verset explică atât de clar că firea și Duhul sunt potrivnice. Am putea spune că firea se află în spatele psihologiei iar Duhul în spatele credinței. Mai departe pasajul spune:” Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești. Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul.” Galateni 5:16‭, ‬25. Așadar, nu putem asculta de ceea ce ne spune psihologia care ne exacerbează eul și puterea ce stă în noi și în același timp să spunem că suntem creștine. ‬

„Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor.” 2 Timotei 4:3 – Și nu asta ne spune psihologia? Că nu suntem acceptate din cauza kilogramelor în plus, a hainelor demodate sau nepotrivite corpului nostru? Că nu ne mai acordăm timp să ne mai răsfățăm la un salon sau prin mall? Și Duhul Domnului ce spune? „... nu împliniți poftele firii pământești.” Galateni 5:16 b.

„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.”1  Corinteni 6:12 . Putem să avem grijă de noi. Și trebuie. Dar nimic să nu devină „idol” pentru noi.

Dragelor, Domnul să ne ajute pe fiecare să nu apelăm la psihologie să ne gâdile urechile cu ce vrem să auzim. Ci să ne agățăm tare de Domnul să ne spună ce nu vrem să auzim, dar ceea ce trebuie să știm și să ne ajute să Îl lăsăm nu să înăbușe problema ci s-o rezolve din interior spre exterior.

Fiți binecuvântate!