Săritură în necunoscut

 

Se zice că unii oameni sunt ca niște cărți deschise, ușor de citit. Mai exact ei își afișează emoțiile fără rețineri iar cei ceilalți au capacitatea de a intui ceea ce vor să transmită. În ce categorie vă încadrați? Sau poate în ambele?

Ceea ce aș vrea să vă împărtășesc azi este despre un om care nu a trăit prea departe de cercul strâmt al vieții ei profesionale. Un cerc ce oferea confort, lipsă de stres și agitație. Și o viață aproape monotonă dar fără satisfacția că nu este doar o sursă de venit.

Poate că ați trecut pe aici și voi... Ați fost nevoite să alegeți un serviciu pentru a asigura strictul necesar familiei voastre. Sau poate că a trebuit să începeți de jos să vă învățați cu puțin să puteți aprecia „multul”.

Și poate că pentru fiecare la început a fost o săritură în necunoscut. Și pentru mine în urmă șase ani a fost un abis ce aveam să învăț să fac și până în prezent. Dar se zice că nu poți ști ce presupune un loc de muncă până ce nu treci prin toate etapele unui an și jumătate. 

Știu că tinerii zilelor noastre nu mai au răbdare ca părinții și bunicii noștri să lucreze din tinerețe și până să iasă la pensie în același loc de muncă (în unele cazuri nici părinții noștri a celor până în 40 nu au mai prins „șansa”). Recunosc că nu am pornit la drum cu mentalitatea asta. Și pentru domeniul în care eram apărea plafonarea destul de repede (nu puteau trece anii și să nu observi că nu poți face asta decât un timp până ce poate găseai ceva mai bun). 

Până la urmă toate suntem în căutarea a ceva mai bun. Mai exact să ne facă cât de cât plăcere, să fim într-o relație bună cu șefii, să nu fie prea mult stres și să existe posibilitatea de avansare. 

Ați găsit toate aceste lucruri în vreunul din locurile de muncă de până acum? Și dacă nu, de ce tot insistați să credeți că există așa ceva?

Tot ce pot să zic este: Dragelor, ne știm chemarea din partea Domnului? Știm ce abilități a pus în noi ca să Îl slujim? Am fost provocată cu întrebarea asta în urmă cu ceva timp și am început să mă gândesc serios la toţi anii în câmpul muncii de până acum. Am căpătat o experiență dar în realitate nu mă calific pentru cerința domeniului. Nu am deprins competențele necesare să demonstrez că am experiență. În cazul de față nu vorbim de lipsă de interes ci de lipsă de chemare.

Anul acesta am cerut de la Domnul un suflu nou. Și rând pe rând Domnul aduce pentru fiecare domeniu. Multe a schimbat El. Pentru mine este o săritură în necunoscut. Îmi cere să recunosc că : Dacă nu rămân în El și El în mine nu pot aduce roadă, căci despărțită de El nu pot face nimic. 

Un suflu nou și din punct de vedere profesionaln nu știu ce presupune. Ce mă așteaptă? Spre ce voi ajunge. Cât de anevoios va fi drumul? Nu mă pot baza pe experiența mea trecută. Sunt aici pentru că cineva a crezut în mine. Fără experiență. Sunt aici pentru că Domnul a vrut. Și El mi-a încredințat slujba păstoririi câtorva copilași care au nevoie de El în primul rând și să capete o educație sănătoasă creștină.

Oare știu la ce m-am înhămat? Cu siguranță că nu. Dar ce știu sigur este că Domnul este cu mine și că vrea să mă conducă spre direcția hotărâtă de El să ajung la țintă.

Experimentezi și tu o săritură în necunoscut, nu neapărat profesional? Fără să fi trecut pe aici. Fără să știi spre ce te îndrepți. Dar cu încredere că Domnul are un plan cu tine dacă ți-a îngăduit acest lucru? Și că nu te va părăsi și nu te va lăsa?

Ai tu curaj să te încrezi în El să îți conducă fiecare gând, emoție și pas și să te învețe ceea ce a hotărât de aici? Să te crească mai mult în credință și să te sfințească mai mult? Ai curaj să stai sub Mâna Lui ce apasă asupra ta știind că Domnul este Bun chiar dacă acum nu înțelegi și poate te doare? Ai încredere în El cu toată inima că îți vrea doar binele? 

Săritură în necunoscut, o abandonare a eului tău Lui. Un mod prin care să învățăm ca fete/femei că nu putem controla defapt nimic. 

Haideți cu El la drum. Cu încredere în El. El asta vrea. Când noi conducem ajungem în pustiu. Când El conduce mergem pe calea cea strâmtă și dreaptă. 

Am zis săritură. Cineva ne-a împins să sărim. De aceea suntem aici. De bună voie nu am fi ales drumul acesta. Ne-am fi păstrat barierele cercului nostru strâmt unde era confort chiar dacă fără pic de împlinire și de cele mai multe ori și fără roadă. Săritură în necunoscut, cu ochii inimii larg deschiși că Isus este acolo și ne va purta în Brațele Lui.

Domnul să ne ajute să ne încredem în El pentru necunoscutul din fața noastră. Să avem răbdare ca din zi în zi El să îl facă cunoscut. Amin.