Treceți la conținutul principal

Excepția de la regulă



După ani de zile „confortabili” într-un domeniu neprietenos dar devenit familiar, s-a produs o schimbare neașteptată.

Un mediu nou care îmi cere reguli pe care nu sunt în stare să le impun, pentru că nici eu nu le-am respectat la timpul meu.

Cum să scriu reguli dacă nici nu am căpătat autoritate? Nu sunt omul regulilor! Nici al jocurilor organizate, nici al programului trăit la secundă. Nu pot impune ceva ce eu însămi nu pot învăța, reține și respecta. 

Nu am cum să fac un set de reguli fără să prezint încredere și respect sau cel puțin așa gândesc. Nu știu cum să obțin acel minim de ascultare și autoritate fără să impun cuiva ce ar trebui eu să respect. 

Trebuie timp. Nimic solid nu se poate construi pe loc. 

Nu mi-a plăcut niciodată să trăiesc, să învăț sau să lucrez într-un mediu strict. Am fost mereu excepția de la regulă. Și nu este o laudă. 

Ba din contră. Văd că a fi excepția de la regulă este nesupunere față de Domnul. Atunci când nu accept să mă supun autorității pământești nu pot avea pretenția că de Domnul ascult. Mult timp se pare că am ales să trăiesc în înșelăciunea faptului că a nu mă supune regulii defapt este un mod de a mă exprima liber. Oare? A fi diferite de celelalte doar pentru că nu suportăm să fim parte din „turmă” nu ne disculpă de neascultare.

A fi regula presupune a asculta și a te supune. A fi excepția, opusul.

Tu ești regula sau excepția? Vezi în tine ascultare sau mai degrabă răzvrătire?

În ce privește schimbarea aceasta din punct de vedere profesional descopăr că sunt necesare câteva reguli pentru a căpăta autoritate. Chiar dacă risc să pierd din „gentilețe” și să devin o „sperietoare”.

Nu vreau ca imaginea mea să fie a unei închisori trăită la secundă. Pentru copiii aș vrea să fiu și o prietenă. Îmi doresc să îi țin împreună, dar fără jocuri din anii 1900 ci cu lucruri ce îi pot pune la contribuție. Vreau să le vorbesc despre Domnul dar nu ca o obligație de regulament ci prin faptul că au deschidere să mă asculte.

Nu știu nici pe departe ce mă așteaptă. După atâția ani în care nimic nu era prea nou sau prea greu de realizat. Iată că am ajuns să spun: „Despărțită de Tine nu pot face nimic.”. (Ioan 15:5b). Ia-mă de mână Isus și nu mă lăsa de capul meu. Nu am experiență, nici competențe. Dar mă bazez pe Tine. M-ai chemat aici într-o vreme „restricționată” ca aceasta, și ai un scop.

Lucrează în mine să trăiesc supunându-mă regulilor, fiind o oaie ascultătoare din turmă. Și să capăt trecere înaintea Ta și înaintea oamenilor Amin.

Ești tu excepția de la regulă sau te supui ei? Trăiești ca o oaie ce ascultă de Păstor sau te răzvrătești?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când păcătoșii spun "Da"

  O nouă carte. Un alt registru dar cu siguranță de mare folos. „Când păcătoșii spun Da”.  Descoperă puterea Evangheliei pentru căsnicie. Aceasta este prima recenzie a unei cărți despre căsătorie pe care am citit-o. „Cartea aceasta vă va ajuta să priviți iarăși în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu întrucât relația voastră nu este perfectă.” Paul D. Tripp. Este împărțită în 10 capitole și este scrisă de Dave Harvey.  Cum știm că această căsnicie va dura? Pentru că este dedicată lui Dumnezeu care va face să funcționeze. Ceea ce credem noi despre Dumnezeu aceea va determina calitatea căsniciei noastre. Autorul prezintă în primul capitol 3 dintre cele mai importante componente ale unei teologii solide biblice în căsnicie. Biblia este temelia căsniciei. Căsniciile întemeiate pe adevăr sunt în mod inevitabil centrate pe Hristos. Evanghelia este izvorul căsniciei- Evanghelia explică problema noastră cea mai evidentă, păcatul. Gloria lui Dumnezeu este ținta căsniciei. Căsnicia nu d...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...

Oare n-ar trebui să mă rog pentru ei?

   Scriu acum în timp ce aștept să plec de la o filmare de mai bine de 13 ore … suntem foarte obosiți și ne dorim să ajungem dimineață la biserică (întrucât nu suntem în oraș).  Poate ca te întrebi care e de fapt problema mea, ca nu suntem singurii obosiți dupa 13 ore de muncă și stat în picioare . 🦶🏻🦶🏻 Nu doar despre asta e vorba, ci despre faptul că abia aștept să plec întrucât simt ca îmi murdărește sufletul… la ce mă refer?  Simt cum dușmanul mă îndeamnă să reacționez în mod lumesc , de exemplu sa fredonez melodii ce îmi plac sau în extrema cealaltă care deși pare bună în esență e tot păcat 😕 Adică, mă enervez foarte tare când văd oamenii în stare de ebrietate care dansează frenetic și care ne dau peste camere în timp ce le filmăm așa zisa distracție .  Nu știu dacă de când am participat prima oară la o nuntă necreștină am prins groază de nunți sau mai devreme … dar mă declar ca nu sunt o pasionată de nunți . M-aș lipsi de asta într-o clipeala daca nu a...