Treceți la conținutul principal

Excepția de la regulă



După ani de zile „confortabili” într-un domeniu neprietenos dar devenit familiar, s-a produs o schimbare neașteptată.

Un mediu nou care îmi cere reguli pe care nu sunt în stare să le impun, pentru că nici eu nu le-am respectat la timpul meu.

Cum să scriu reguli dacă nici nu am căpătat autoritate? Nu sunt omul regulilor! Nici al jocurilor organizate, nici al programului trăit la secundă. Nu pot impune ceva ce eu însămi nu pot învăța, reține și respecta. 

Nu am cum să fac un set de reguli fără să prezint încredere și respect sau cel puțin așa gândesc. Nu știu cum să obțin acel minim de ascultare și autoritate fără să impun cuiva ce ar trebui eu să respect. 

Trebuie timp. Nimic solid nu se poate construi pe loc. 

Nu mi-a plăcut niciodată să trăiesc, să învăț sau să lucrez într-un mediu strict. Am fost mereu excepția de la regulă. Și nu este o laudă. 

Ba din contră. Văd că a fi excepția de la regulă este nesupunere față de Domnul. Atunci când nu accept să mă supun autorității pământești nu pot avea pretenția că de Domnul ascult. Mult timp se pare că am ales să trăiesc în înșelăciunea faptului că a nu mă supune regulii defapt este un mod de a mă exprima liber. Oare? A fi diferite de celelalte doar pentru că nu suportăm să fim parte din „turmă” nu ne disculpă de neascultare.

A fi regula presupune a asculta și a te supune. A fi excepția, opusul.

Tu ești regula sau excepția? Vezi în tine ascultare sau mai degrabă răzvrătire?

În ce privește schimbarea aceasta din punct de vedere profesional descopăr că sunt necesare câteva reguli pentru a căpăta autoritate. Chiar dacă risc să pierd din „gentilețe” și să devin o „sperietoare”.

Nu vreau ca imaginea mea să fie a unei închisori trăită la secundă. Pentru copiii aș vrea să fiu și o prietenă. Îmi doresc să îi țin împreună, dar fără jocuri din anii 1900 ci cu lucruri ce îi pot pune la contribuție. Vreau să le vorbesc despre Domnul dar nu ca o obligație de regulament ci prin faptul că au deschidere să mă asculte.

Nu știu nici pe departe ce mă așteaptă. După atâția ani în care nimic nu era prea nou sau prea greu de realizat. Iată că am ajuns să spun: „Despărțită de Tine nu pot face nimic.”. (Ioan 15:5b). Ia-mă de mână Isus și nu mă lăsa de capul meu. Nu am experiență, nici competențe. Dar mă bazez pe Tine. M-ai chemat aici într-o vreme „restricționată” ca aceasta, și ai un scop.

Lucrează în mine să trăiesc supunându-mă regulilor, fiind o oaie ascultătoare din turmă. Și să capăt trecere înaintea Ta și înaintea oamenilor Amin.

Ești tu excepția de la regulă sau te supui ei? Trăiești ca o oaie ce ascultă de Păstor sau te răzvrătești?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...