Un vierme mic

 

Inspirată de Duhul Sfânt prin poezia pe care o puteți vedea mai jos aș vrea să vă împărtășesc câteva gânduri.

Îmi place mult Costache Ioanid, poeziile lui sunt pe inima mea. Pe aceasta o știu de când eram mică. O prietenă de-a mea o recita în biserică când avea ocazia. 

La început m-a uimit că a putut reține atâtea versuri. Apoi m-a fascinat povestea din spate. Și cu anii am pătruns mai adânc în mesajul ei.

Deși „Un vierme mic” este o poezie scrisă pentru copii este defapt pe înțelesul lor expus un adevăr parcă prea greu digerabil și pentru noi adulții.

Întâi aș vrea să vă las să îi cunoașteți mesajul și apoi voi face câteva comentarii aplicabile și nouă pe diverse situații cu, care ne confruntăm.

Un vierme mic-  Costache Ioanid  

„E noapte. La o masă, plecat peste hârtie,

cu-abecedaru-n față, stă un copil și scrie.

Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,

zâmbește o șopârlă din cartea lui cu poze.

Acum copilu-și pune creionul între dinți.

"Șopârlele-s frumoase... și-s repezi... și-s cuminți."

Ușor el dă o filă. Și alta... Şi-ncă una.

Apare papagalul... păunul și păuna...

și un cocoș cum scurmă, hrănind o găinușă,

şi un... Dar stai... afară... cine-a scâncit la ușă?

Băiatul stă și-ascultă. E-un glas sau o părere?

Se duce-n prag și strigă: "E cineva?" Tăcere.

Ba nu. E-un glas subțire. Auzi? — Mi-e frig... îngheț...

Copilule, deschide pentr-un sărman drumeț!

— Dar cine ești? Mi-e frică. — Sunt mic... — Să-întreb pe tata!

— Nu-l întreba! Deschide că plouă cu găleata!

Și-apoi știu basme multe şi ghicitori un sac!

— Dar cine ești? — Un vierme... — O, viermii nu

prea-mi plac.

— Dar eu sunt mic... o scamă... Și, când mă fac covrig,

abia mă vezi. Hai, trage zăvorul că mi-e frig!

Şi i-a deschis băiatul: — Noroc și seară bună!

— Noroc... Dar unde-i ploaia? — A stat... Nu vezi că-i

lună?

— Hi - hi! ... A fost o glumă ca să mă lași pe prag...

Dar stai, nu-nchide ușa că după mine trag

un vechi şi bun prieten, un șoricel din pod...

—Sunt eu! Dar cartea unde-i? Ia dă-mi-o să ți-o rod!

Apoi o să dăm fuga pe mese și prin blide

să facem mii de pozne. Dar stai, mă rog, nu-nchide,

că trag şi eu cu coada o bufniță flămândă!

— O bufniță? Mi-e frică! — Dar bufnița e blândă...

— Sunt bufnița! Privește în ochii mei rotunzi.

De-acum să umbli noaptea și ziua să te-ascunzi!

Să fii ascuns de mama, de tata... Stai puțin.

Ia mai lărgește ușa să intre și-alt vecin...

— Eu... Mă cunoști. Sunt vulpea. Și cred că mă iubești...

— Eu știu că vulpea strică... — Ce? — Viile... — Povești!

Dacă asculți de mine am să te-nvăţ să furi!

— Dar e păcat... — N-ai teamă! Nu spune în Scripturi

că apele furate mai dulci sunt, mai plăcute...

Și-acum... deschide-n lături, că vine... vine iute...

o zână fără seamăn! Zâmbind să-i ieşi în cale

slăvitei caracatiţi!... încolăcimii sale!

— Nu, n-o primesc! Mi-e frică! Afară !... Prea târziu...

Căci bufnița și vulpea și șoarecul suriu

dau ușa de perete. Şi umede ventuze

se prind în rotocoale pe umeri, peste buze...

Ce rece-mbrăţişare! Cum i se frânge trupul!...

— Așaa! sunt deznădejdea! Acum... apare lupul!

Vai! În chenarul ușii doi ochi de foc se-arată...

E lupul ce rânjește... și vine... vine... "Tată!"

Ca trăsnetul lovește o flacără pe lup.

Iar umedele brațe de pe copil se rup.

— Tu dormi? îi spune tata. Şi lecția n-ai scris!

Ce bine-i lângă tata! Ce bine c-a fost... vis...

*

"Minciuna nu-i o crimă", se spune câteodată.

"E-un vierme mic, ce trece. Şi floarea-i tot curată..."

Nu, floarea nu-i curată! Un vierme nu-i ca roua.

Întâia ta minciună aduce pe a doua.

Întâi e o verigă, apoi un lanț: robia.

Visarea trage lenea și lenea lăcomia.

Apare băutura, desfrâul, furtișagul.

Şi-apoi când deznădejdea, trecând în grabă pragul,

te faci să-ți curmi viața sau să te-mbete crima,

cine-a deschis zăvorul? Doar o minciună... Prima.

Minciuna o e crimă? E-o crimă orice pată!

Când vine micul vierme! Tu strigă-n grabă: "Tată!"

Prin sângele salvării loveşte pe dușman!

Alungă primul oaspe, căci ultimu-i Satan!”

Putem spune Amin? O, cât impact are această poezie! Pare așa de infantilă dar cât de ușor trecem cu vederea că „un vierme mic” apare întâi dar o dată primit în viața noastră (orice ar fi: dependență inofensivă chiar sau plăcere, sau poftă de orice fel) aduce după ea încă una și încă una... și tot așa. Până ce ne vor copleși și sub greutatea lor vom fi strivite. Dar cât har că Îl avem pe Tata. Și că putem striga către El chiar acum înainte să ne viziteze „viermele”  . Dar chiar dacă i-am deschis ușa și dacă a mai adus deja prieteni neinvitați după el, încă nu este timpul pierdut. Putem striga la Tata. Și El ne va izbăvi.

Poezia prezintă visul unui copil. Un coșmar mai bine zis din care este trezit de tatăl său. Doar că dacă pentru un copil pare un lucru atât de inofensiv. Pentru noi nu este deloc așa. 

Viermele stă la ușă permanent și așteaptă să-i deschidem și apoi are grijă să aducă și alte „lighioane” care să ne sperie. Nu știu care este „viermele” ce stă la pândă să-i deschizi acum? Poate fi o pasiune care poate deveni idol. Sau o plăcere pe care ți-este greu să ți-o refuzi (modă, mâncare, shopping). Sau o poftă de oricare fel (culinară, emoțională, fizică, sexuală). Sau poate un vis neîmplinit pentru care te lupți să îl faci real tu! Poate fi chiar comoditatea sau lenea cu care te tot lupți de o vreme. Sau vreo stare emoțională care te controlează (nesiguranță, tristețea, deprimarea)?

Nu ezita să strigi „Tată”. Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava !”, adică „Tată!” Romani 8:15. Cere-I Lui să intervină. Cere Lui putere, voință și înfăptuire. Poate te-ai luptat până acum și te simți secătuită de puteri. Poate că vrei să abandonezi lupta crezând că este pierdută. Sunt deja prea mulți invitați „nepoftiți” în „casa ta”. Nu renunța. Nu abandona! Îl ai pe Tata! Un Tată care „Fiindcă  atât de mult a iubit (Dumnezeu) lumea, a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3:16 )

Deci și pentru tine, cea care citești acum sunt aceste rânduri și care te simți înfrântă de minciunile vrăjmașului atât de bine ambalate și atât de strălucitoare pe din afară dar pline de „venin” înăuntru. 

Nu lăsa viermele mic să facă legea în viața ta. Strigă acum TATĂ. Cere-i iertare, pocăiește-te pentru „viermele mic” din viața ta. Și lasă-te condusă de Duhul Său mai departe. Mergi liberă pe calea Domnului.