Scriu acum în timp ce aștept să plec de la o filmare de mai bine de 13 ore … suntem foarte obosiți și ne dorim să ajungem dimineață la biserică (întrucât nu suntem în oraș).
Poate ca te întrebi care e de fapt problema mea, ca nu suntem singurii obosiți dupa 13 ore de muncă și stat în picioare . 🦶🏻🦶🏻
Nu doar despre asta e vorba, ci despre faptul că abia aștept să plec întrucât simt ca îmi murdărește sufletul… la ce mă refer?
Simt cum dușmanul mă îndeamnă să reacționez în mod lumesc , de exemplu sa fredonez melodii ce îmi plac sau în extrema cealaltă care deși pare bună în esență e tot păcat 😕
Adică, mă enervez foarte tare când văd oamenii în stare de ebrietate care dansează frenetic și care ne dau peste camere în timp ce le filmăm așa zisa distracție .
Nu știu dacă de când am participat prima oară la o nuntă necreștină am prins groază de nunți sau mai devreme … dar mă declar ca nu sunt o pasionată de nunți . M-aș lipsi de asta într-o clipeala daca nu ar fi o sursa de venit principala pentru noi .
Am prins o nunta la creștini , și e prima în care deși eram foarte obosită totuși m-am bucurat să fredonez cântecele întrucât vorbeau despre Dumnezeu … oamenii nu îl slujeau pe diavol și nu îi cântau , și nu erau aproape inconștienți ci îl slăveau pe Dumnezeu . Și ce har ca putem încă face asta.
Dar pentru oamenii aceștia care nu cunosc adevărul așa cum a făcut Domnul posibil să îmi fie mi-e revelat, ce să fac? Oare nu ar trebui să mă rog pentru ei?
Știu ca de multe ori când văd astfel de situații tendința mea e să îi judec nu să spun Doamne îndură-te 🙏🏼
De ce? Întrucât pe deoparte mă simt părtașă la păcatul lor fiind în acel loc .. și apoi când pic și eu în plasa de a fredona câte ceva … ei bine mă simt mizerabil.
Acum când scriu cuvintele astea, deja e 2 noaptea și totuși sper să se termine curând muzica, să își strângă muzicantul sculele și să se “rupă gașca” și să putem pleca și noi acasă .
Și dacă ar fi așa doar niște nervi (deși nu zic ca nervii sunt ok) nu , nu sunt tot păcat . Dar pe fața mea se poate citi un total dezgust de ceea ce văd în spatele camerei de filmat și nu pot ascunde asta (și nici măcar nu mă străduiesc) . Pur și simplu urăsc.
Știți ce de mai bine de 1 an îmi zic și îi zic soțului meu, “e ultimul eveniment la care vin?” Știți la câte am mai fost? Și am spus exact același lucru după? După o pauză lungă de stat acasă din dorința de a-l ajuta pe soțul meu am mers cu el la evenimente dar am urat asta din clipa când mi-a zis ca trebuie … și cu starea aceea am mers la fiecare eveniment .
E ca și cum aș zice eu nu merg nu intru niciodată într-un club, dar merg în fiecare sâmbătă la eveniment .
Și totuși chiar dacă nu m-aș mai duce, ce ar trebui să simt în legătură cu cei ce chiar acum îi slujesc diavolului și ei cred ca de distrează și nu fac nimic rău? Ar trebui să mă rog pentru ei ca și cum ar putea azi muri și să nu cunoască adevărul și să meargă direct în iad .
Doamne ai milă de ei. Doamne ai milă de mine.
Învață-mă să trăiesc pusă deoparte chiar și când nu mi se pare contextul ce îmi permite să fac asta … 🙏🏼
Amin.
Fiți binecuvântate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu