„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.” , ni se spune în Geneza 1:27 -suntem creația Lui.
Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
Geneza 2:18- de aceea Domnul a hotărât să o creeze pe Eva din coasta lui Adam.
Suntem femei. Avem un rol și scop diferit. Dar oare înțelegem aceasta?
În ultimile câteva luni am citit câteva cărți creștine și articole ce vorbesc despre rolul, scopul și chemarea femeii. De atunci a devenit mai clar și pentru mine că nu suntem doar niște ființe menite să atragă privirile bărbaților și care se supun ordinilor date de soții lor dictatori.
Da, există și astfel de cazuri din nefericire. Dar azi aș vrea să îmi îndrept atenția spre ce am fost create să fim Femei.
Femeia este cea care dă Viață-viață fizică și spirituală. Ea este cea în stare să lege relații profunde în care să investească pe termen lung: cu soțul, copiii, fetele, femeile din jurul ei. Ea este chemată să fie un ajutor. Să slujească cu dedicare, cu răbdare și credință.
Femeia este cununa creației lui Dumnezeu. Întruchipează frumosul și creativitatea.
Acest Dumnezeu Perfect a creat bărbatul și femeia care să prezinte frumusețea caracterului Său. Bărbatul puternic, viteaz, luptător, inițiator, rațional, părinte. Femeia este firavă dar nu slabă (puternică pentru că dă viață), sensibilă, emoțională, frumoasă, luptătoare, rațională și mamă.
Sistemul lumii acesteia ne prezintă femeia ca și egală bărbatului. Înaintea lui Dumnezeu toți suntem egali pentru că suntem creați de El. Dar avem roluri diferite. Și dacă nu ni le cunoaștem și nu le înțelegem nu vom putea fi niciodată în armonie.
Femeile din zilele noastre nu mai visează să fie soții și mame. Se gândesc la cât de mult să investească profesional să-și depășească condiția.
Nu zic că sunt împotriva femeii care vrea să muncească. Cred că situația ne obligă pe cele mai multe dintre noi să aducem un venit în plus în casă. Dar cred că dacă viața ni se rezumă doar la faimă și bani atunci ne-am ratat scopul și nu ne-am înțeles rolul.
„Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului, căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.” Efeseni 5:22-23 . Unul dintre versetele cel mai greu de primit, supunerea... dar din nefericire este înțeleasă total greșit. Supunere ca Domnului, din dragoste, respect, dedicare. Nu din teamă, obligație și amenințări. Aici intervine un alt lucru important.
Fetelor, luați-vă soți ce sunt cu adevărat creștini, care nu iubesc pe nimeni mai mult decât pe Domnul nici chiar pe ei înșiși sau pe voi. Aceasta nu este dovadă de egoism ci de dragoste consacrată.
Bărbatul este capul nevestei- este mai presus adică poate fi dictator? Nu trebuie să țină cont de părerea soției lui? Sau el își înțelege rolul de cap de familie, de preot în casa lui, de lider spiritual?
Și bărbatul la rândul lui trebuie să se supună cuiva, Domnului. El dă socoteală și pentru viața lui și pentru grija ce ți-o poartă. Are o slujbă dificilă. Dar din nefericire bărbații nu mai știu să fie bărbați și femeile nu mai știu să fie femei.
Ne-am schimbat rolurile între noi. Am efeminizat mulți bărbați și am masculinizat prea multe femei.
Fetele singure nu mai găsesc bărbați care să fie preoți în casele lor. Nu mai sunt în stare să se supună și să fie gospodine pentru că o confundă cu ideea de a fi slugă. Nu își mai doresc copii pentru că nu găsesc în ele motivația de a da naștere și a-i crește pentru Domnul. Nu vorbesc la modul general, dar unele fete gândesc așa.
Unele fără speranță că nu mai există bărbați care să îndeplinească cei „3 C”. (să le caute, să le curteze și sa le cucerească.) Și ajung să preia inițiativa de teamă să nu rămână fete bătrâne. De multe ori gura lumii le afectează imaginea de sine dar mai ales încrederea în promisiunile lui Dumnezeu.
Și uite așa multe dintre noi ajungem să întemeiem familii de teamă că nu ne mai ia nimeni și dacă tot am găsit pe cineva care ne-a oferit atenție hai să nu îl scăpăm. Pierdem însă din vedere că nu îl cunoaștem, nu îi știm trecutul, familia și că decizia noastră poate fi extrem de pripită. Ne uităm la ambalaj nu la conținut.
Suntem femei. Dumnezeu ne-a creat să fim ajutor potrivit pentru bărbat. Dacă l-ai întâlnit deja ferice de tine căci a meritat așteptarea. Dacă nu , așteaptă. Dacă ai stat până acum, trecând prin caruselul emoțiilor și prin anotimpurile vieții și ai învățat multe lecții... nu renunța doar pentru că ai obosit și cifra prefixului tău a trecut de 3.
Ce este la Dumnezeu cu neputință? Decât să suferi împreună cu cineva, mai bine singură.
Pare ușor în teorie, știu. Și vă înțeleg dar oare nu știe Domnul ce este cel mai bine pentru noi? Oare ne poate iubi cineva ca și El? Cine și-ar da viața pentru noi? Cine ne poate ierta păcatele și poate lipi ciob cu ciob din inimile noastre în afară de El?
Este greu să fii femeie. Ascultam un mesaj biblic al lui Elisabeth Elliot și citeam un articol despre viața ei în care spunea...
„Ce trebuie să facă o femeie să atragă atenția unui bărbat?” Răspunsul ei uluitor a fost „Nimic”. Femeia nu trebuie să facă Nimic. Ea va atrage atenția bărbatului prin cine este, prin caracterul ei, prin felul în care vorbește, privește, tocmai prin faptul că nu se lasă ușor „cucerită”. Atunci bărbatul devine un luptător pentru inima ei. Atunci nu va fi atras numai de fizicul ei ci și de misterul ei.
Nu vă doriți să fiți căutate, curtate și cucerite tocmai prin faptul că îl lăsați pe El să ia inițiativa și voi nu faceți Nimic?
Nici eu nu am înțeles până de curând că prin preluarea rolului de bărbat efeminizez pe cel de care sunt atrasă. Și că îi fur dorința de a fi cuceritor. Și îi iau șansa de a se mai lupta pentru inima mea. Și asta de ce? Pentru că ne este teamă să nu îl pierdem. Dacă el nu face primul pas, al doilea, al treilea înseamnă că nu este interesat. Haideți să nu ne mai dorim să fim nefericite!
Știți că până la urmă toată strădania de a ne câștiga singure iubirea arată lipsa noastră de încredere în Cel ce ne-a creat? Da, lovește direct în Domnul care ne iubește. Și dacă ne privează de o relație care să se concretizeze într-o familie este pentru că știe ce ne trebuie acum! Poate că nu suntem pregătite, încă nu am învățat să trăim ca femei. Sau poate că nici El nu este gata să ne întâlnească. Dar poate că acum este vremea să investim mai mult în relația cu Domnul până ce căsătoria nu va mai fi o „prioritate”!
În încheiere îți spun „Tu rămâi femeie!” și Domnul va lucra ce a hotărât pentru tine. Nu te împotrivi planului Lui pentru tine, căci până nu înveți lecția nu vei mai urca o treaptă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu