Să creștem în toate privințele

Dragelor, după multă vreme în care se așezase uitarea peste această carte Domnul mi-a pus pe inimă să o citesc.

„Să creștem în toate privințele”, scrisă de Petru Miu este o asimilare de cunoștințe de bază pentru începerea unei vieți de credință. Dar și o reamintire a lucrurilor cu care ne-am obișnuit atât de tare încât am uitat să le mai trăim.

Primul capitol „Plăcut Domnului”. Coloseni 1:3-10. Îi suntem plăcute Domnului fiind mulțumitoare pentru familia noastră spirituală. Viață noastră trebuie să fie în clocot pentru Isus, căutând să Îi fim plăcute, să cunoaștem voia Lui citind Scriptura la rând.

„Adevărata Viță” este Isus. Ioan 15:1-16. Singurul scop al mlădiței (noi suntem mlădița) este să poarte fructul. Păcatul lăsat în viața noastră nimicește puterea duhovnicească și face cu neputință apariția roadelor. Ne lăsăm frământate de multe lucruri ce ne răpesc energia, timpul pentru a sta în părtășie cu Domnul.

„Jos masca!” 1 Petru 2:1-3-  Religia (dacă nu faci nu ai, nu ești, nu ajungi) vs Evanghelia (spune că omul este așezat într-o stare nouă și plăcută Domnului prin har, apoi i se dă tot ce are nevoie și i se cere să trăiască potrivit cu starea căpătată tot cu ajutorul Domnului). Măștile la care trebuie să renunțăm: răutate (acea satisfacție” I-am zis eu”) înșelătorie chiar și cea din rugăciune („Doamne, dacă am greșit cu ...), ipocrizie, dragostea falsă, falsa sfințenie și falsa dărnicie.

„Fiți treji și vegheați” – 1 Petru 5:8- Viața spirituală este o luptă. Luptă în care sunt angrenate: Diavolul , omul și Duhul Sfânt. Căile folosite de vrăjmaș: depășirea limitelor stabilite de Dumnezeu. Vrăjmașul se preface în înger de lumină. Cum poți să recunoști pe Ispititor? Atunci când te simți cineva, când ți-este frică  și când te iubești pe tine. Dar tu ca și copil al Domnului ai două arme împotriva lui Satan. „Pleacă, în Numele lui Isus. Și Mărturisește fără frică.

Cel de-al cincilea capitol-  „Domnul Isus viața noastră”. 1 Ioan 5:12.  Domnul promite prezența Sa numai acelora care fac din persoana Lui centrul întâlnirii lor. De ce și pentru cine mergem la Biserică? Hristos este viața duhovnicească.

Capitolul 6 - „Mângâietorul”- Ioan 14:15-26. Duhul Sfânt este în noi și ne umple ființa și viața cu tot ceea ce este și cu tot ceea ce are El. Ce trebuie să facem noi? Să nu Îl întristăm, să nu ne împotrivim, să nu Îl stingem, ci să fim pline de Duh.

„În pustie” – Numeri 13:1-3. Creștinismul este o Persoană, Domnul Isus Însuși.  El este Izvorul puterii de împlinire a tot ce ne cere Dumnezeu. Când Dumnezeu ne-a răscumpărat a pus în noi un motor puternic, adică viața Domnului Isus. Pustia este imaginea creștinului firesc. Te-ai debarasat de lucrurile din Egipt sau se găsesc ele încă în mintea ta?

„Înfrângere”- Marcu 14:66-72. În acest capitol Petre Miu ne-a ilustrat episodul lepădării lui Petru de Isus. Astfel am descoperit 3 motive pentru această înfrângere. Nu te supraestima – și tu poți fi oricând în situația lui Petru, nu subaprecia pe vrăjmaș. Vrăjmașul atacă prin surprindere. Și nu sta pe un teren greșit dacă nu te trimite Domnul acolo.

„Asemenea Lui”-  2 Corinteni 3:18. Isus a fost Dumnezeu și Om 100%. Mulți oameni deși L-au primit pe Isus se comportă lumește pentru că nu au privirea ațintită spre El. Nu poți privi la Isus și să rămâi aceeași.  

„Sintagma din "slavă în slavă" exprimă faptul că pe zi ce trece tot mai mult preocupările noastre să fie înlocuite de deprinderi sfinte” spune Petru Miu. Noi purtăm chipul lucrurilor spre care privim.

Capitolul 10 ne vorbește despre Smerenie. Efeseni 4:1-3. Ce este Smerenia? Simțământul totalei dependențe de Domnul Isus. Să învățăm de la El să fim smeriți (acasă, la muncă, la biserică, pe stradă) și să nu uităm niciodată de unde am fost scoase și că tot ce avem este fără vreun merit! 

„Slujire și așteptare”. 1 Tesaloniceni 1:9. Viața noastră de credință trebuie să țină cont de 3 pași: ne-am întors de la idolii noștri la Dumnezeu (să întoarcem spatele lumii). „Trebuie să terminăm cu această viață de compromis prin care căutăm să obținem un maximum de binecuvântări în schimbul unui minim de suferințe”. ne spune autorul.  Trebuie să slujim Domnului (suntem destinați să slujim la mântuirea altora).

„Desțeleniți-vă!” Osea 10:12. Ce înseamnă aceasta? Să ne cercetăm dragelor viața noastră, să ne amintim toate abaterile, păcatele și să le mărturisim Domnului pe rând apoi să le părăsim. Să numim păcatul „păcat” fie că este din neatenție (nerecunoștință, este Dumnezeu pe primul loc? Să nu mai rostim aceleași cuvinte în rugăciune) dar și păcatele cu bună știință (înclinațiile lumești, orgoliul, invidia, minciuna). Domnul vrea ca pământul inimii noastre să fie unul bun și să aducă rod.

Răscumpărați vremea! Efeseni 5:16.  Puneți-vă timpul în folosul și în slujba Domnului pentru că Lui Îi aparținem în întregime cu tot ce avem și suntem. Arată dragoste aproapelui tău și fii o lucrătoare a Domnului.

Următorul capitol este bazat pe 1 Timotei 2:1-4 și prezintă 3 piedici care stau în calea rugăciunii. Păcatul-orice lucru în care nu ascultăm de Domnul este păcat asemeni închinării la idoli. Rugăciunile noastre egocentriste -ne rugăm să risipim în plăcerile noastre nu cu gând să aducem glorie Domnului. Atitudinea neiertătoare a inimilor noastre- vrem să slujim Domnului și să ne primească fără sa ne fi împăcat întâi cu cei cărora le-am greșit.

„Martor al Domnului Isus” Isaia 43:10-12.  Autorul ne spune că: „Dumnezeu nu a lăsat ca toți credincioșii să trăiască într-un singur loc, ci a vrut ca ei să depună mărturie zilnică despre puterea harului din viața lor prin credința în jertfa lui Hristos.”

Fie că ne dăm seama sau nu noi depunem în orice moment mărturie despre Domnul. Fie bună, fie rea.

„Sfințirea”- 1 Corinteni 6:11. Luată de cele mai multe ori ca un lucru de apucat. Ea nu este o îmbunătățire a firii noastre ci înseamnă să trăim puse deoparte pentru Dumnezeu. Astfel mădulare trupului meu: ochii, urechile, limba, mâinile și picioarele noastre aparțin Domnului. Suntem noi oare oarbe la tot ce vine din partea lumii?

Capitolul 17 tratează problema „Cine este cel mai mare” (cu referire la slujitorii Domnului). Ioan 12:1-17. Domnul ne răspunde: Cine dintre voi este cel mai mic, care se smerește cel mai mult, și se coboară în ochii lui acela este cel mai mare. 

Ultimul capitol vorbește despre Mire și Mireasă. Apocalipsa 21:9-27 întruchipând pe Domnul și Biserica Sa (toți credincioșii). Cum trebuie să fie Mireasa? Curată, credincioasă, plină de dragoste, frumoasă și bucuroasă. Mireasa stă în așteptarea Mirelui, se pregătește pentru Nuntă, ia parte la ospăț, cârmuiește împreună cu Mirele și stă în  odihna și fericirea veșnică.

Dacă v-au captivat inima aceste relatări din carte vă recomand să o citiți pe îndelete. (în speranța că o puteți găsi la cineva sau prin vreo librărie creștină). 

"Să creștem în toate privințele".