Trec zilele fără să îți dai seama. Mergi prin viață și îi urmezi cursul. Uneori mai alert, alteori mai încet. Te lupți pentru ceea ce îți dorești și aproape că nu mai contează dacă este și ceea ce îți trebuie. Nu Îl întrebi pe Domnul ce decizii să iei. Și dacă o faci este prea greu să te împaci cu ideea că El nu este de acord. Te bucuri de ceea ce primești fără merit. Și uiți să mai mulțumești Dătătorului.
Poate te regăsești în povestea de mai devreme...
Poate și tu ai trecut pe aici într-un anumit moment din viață. Nu suntem scutite.
O vreme „putem” merge de capul nostru gândind ce ne place sau acționând în avantajul nostru dar vine și un timp când se zice „STOP”.
Acest articol s-a „născut” în urma unei discuții cu cineva apropiat. A fost o confirmare a ceea ce înțelesesem și eu despre perioada pe care o traversam.
Îi mărturiseam că am alergat prea multă vreme după împlinire în locuri nepotrivite și acela a fost momentul în care Domnul a schimbat traiectoria vieții mele.
Vi s-a întâmplat de când sunteți pe calea credinței să credeți că puteți „pune pe pauză” relația cu Domnul? Pentru a vă căuta și găsi singure fericirea care parcă se încăpățânează să apară?
Domnul spune în Ioan 15, versetul 5 „Eu sunt Vița. Voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu, aduce multă roadă. Căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic”. Uneori ajungem să trecem cu vederea sau chiar să uităm acest pasaj. Aici este descrisă atât de clar viața nouă căpătată prin Hristos. Suntem mlădițe în vie. Și despărțite de vie nu putem face nimic. Dar dacă rămânem în vie, putem aduce multă roadă.
Credem oare cu toată inima aceste cuvinte?
Dacă am ieșit din vie și am căutat seva în alta parte pentru a trăi descoperim că poate o vreme respirăm, vorbim, gândim, vedem, mergem. Dar asta doar prin harul Domnului care spune : „Bunătatea Mea te îndeamnă la pocăință”. (Romani 2:4 b)
Ai ieșit tu din vie pentru o vreme și ai căutat să-ti creezi singură fericirea? Să îți alegi singură calea pe care vrei să mergi deși au fost multe obstacole care parcă strigau spre tine „Oprește-te”?
Dacă ai trecut pe aici înseamnă că și tu ai crezut că poți să-ti pui relația cu Mântuitorul pe pauză. Doar că în realitate nu este așa. Noi credem că Îl putem pune pe Isus pe locul 2,3,4... dar El nu acceptă nici un alt loc în afară de „tronul inimii noastre”. Dumnezeu nu se mulțumește cu fărâmiturile noastre. El vrea Totul. Și ce, oare nu I se cuvine Tot? El a dat Totul pentru noi deja.
Dar știți că în ciuda impertinenței noastre de a ne lua viața în propriile mâini, și de a nu-L lăsa pe Domnul să ne conducă. El totuși are Har față de noi. Și „nicidecum nu ne lasă, cu nici un chip nu ne părăsește.” (Evrei 13:5 b).
El ne dă voie o vreme să rătăcim, să ajungem atât de jos și să nu mai vedem nici o scăpare și atunci ne vorbește din nou „pe placul inimii noastre” . (Osea 2:14 b)
Aici este Punctul Zero. Mult timp am trăit cu impresia că Domnul ne aduce în punctul de plecare al credinței noastre. Dar nu, El ne aduce în locul și momentul din care am început să alunecăm, și de unde a început căderea. Este Har.
Punctul Zero ne amintește că relația cu Domnul are prioritate și dacă nu am avut timp pentru ea pentru că ne-am „creat singure viața” acum viața este pusă pe pauză pentru a construi relația cu Mântuitorul sufletelor noastre.
Acum este timpul să investim. Acum este timpul să-L căutăm. Să-L cunoaștem. Să Îl slujim și să ne punem la dispoziția Lui. Timpul dăruit fericirii efemere, energia, banii, sentimentele. Aceeași măsură trebuie să o acordăm Domnului Isus.
Nu știu dacă tu ai descoperit Punctul Zero sau deja ești în proces de a reclădi ce ai pus pe pauză o vreme?
Dacă nu ai ajuns acolo, și încă rătăcești văzându-ți de viața ta crezând că poți să mergi pe două cărări în același timp... Te înșeli. Nu poți.
Întoarce-te la dragostea dintâi și investește în ea tot ce ești și ai.
Azi Domnul poate chiar prin aceste rânduri vrea să îți evaluezi starea inimii! Este relația ta cu El pe pauză? Ai ajuns în Punctul Zero? Da, nu va fi ușor. Te va durea. Tot ce ai crezut că te fericește, ți-a întristat inima și te-a îndepărtat de Dătătorul fericirii. Dar merită toata durerea și sacrificiul ... te va face mai asemănătoare cu El la final.
Și nu asta îți dorești?
Comentarii
Trimiteți un comentariu