Treceți la conținutul principal

Detoxifierea Spirituală



Aceasta este postarea cu nr 100 din Blogul "Pusă Deoparte".

Sunt recunoscătoare Domnului pentru călăuzirea de până acum!

Azi vorbim despre Detoxifiere ... 

Suntem femei și ne pricepem atât de bine la tot ce ține de menținerea sănătății și frumuseții noastre trupești. Unele dintre noi oferim mult timp și resurse să arătăm bine. Pentru că așa cum spune Pavel în Efeseni 5 „nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica...” versetul 29 .

Pornind de aici Duhul Domnului mi-a dat perspectiva că așa cum trupul meu are nevoie de hrană corectă, de îngrijire pentru a fi sănătos și frumos tot așa și inimii mele trebuie să îi port de grijă.

Organismul nostru are nevoie la un anumit interval de timp de o perioadă de detoxifiere.

Mai exact, reducerea sau eliminarea anumitor alimente pe care le consumăm. Dar mai grav este că acest procedeu ne obligă să renunțăm tocmai la ceea ce ne place cel mai mult. Carne, carbohidrați, dulciuri, sau băuturi acidulate. 

Nu este deloc ușor. 

Detoxifierea aceasta fizică pentru multe dintre noi devine prioritate doar atunci când organismul începe să scârțâie. Apar dureri, dereglări și stări de rău. 

Vă sunt familiare aceste lucruri, nu? Se pare că trupul ne atenționează în mod evident când are nevoie de o pauză și de o curățare de lucrurile ce ne fac rău. Dar inima? Ne dă semne? Le vedem? Facem ceva în privința aceasta? 

Partea a doua a versetului din Efeseni spune „îl îngrijește cu drag ca și Hristos Biserica”. Aici Pavel face referire la grija unii față de alții ca și trup al Lui. Doar că azi aș vrea să ne oprim asupra noastră ca indivizi. Ne purtăm noi de grijă și spiritual pe cât facem pentru trup? 

Aș vrea să vă provoc să meditați la întrebarea aceasta. 

Bun, am descoperit ce este detoxifierea alimentară, semnele ei și cum poate fi tratată. Oare ce presupune detoxifierea spirituală? Cum o putem depista? Care sunt semnele ei și cum putem să o punem în aplicare?

Detoxifierea spirituală presupune o curățire a inimii, minții și sufletului practic a întregii ființe. Curățire de tot ceea ce o întinează și nu o lasă să rodească. 

Care îi sunt simptomele? Din nefericire, nu ne dă dureri, ci din contră. Atunci când nu mai suntem în stare să primim sfaturi, când contează doar ceea ce vrem noi, când așteptăm explicații pentru orice situație în care nu ni se face pe plac... când respingem Cuvântul în favoarea unor lucruri sau persoane și neglijăm rugăciunea și  părtășia se declanșează o alarmă care zice „Pericol. Toxic”. Ai auzit-o tu până acum? 

Indiferent de cât timp umblăm cu Domnul pe cale nu ne ocolește pe niciuna dintre noi perioada aceasta. Nu trăiește nimeni perfect. Fiecare avem sezoane bune și mai puțin bune în relația cu Domnul. Învățăm și ne maturizăm. Defapt aceasta înseamnă sfințire. Dacă încă nu ai auzit alarma nu înseamnă că nu se poate declanșa și în viața ta! 

Dacă ai fost deja avertizată și tu de Duhul Sfânt că ceva este toxic în viața ta și trebuie eliminat hai să vedem cum putem face asta.

În primul rând, dacă cu trupul mai putem părea că ne descurcăm singure sau cel puțin așa credem. Pentru inimă, minte și suflet nu putem acționa prin forțe proprii oricât ne-am dori.

Detoxifierea spirituală este lucrată de Duhul Sfânt. El preia conducerea. El conștientizează inima noastră de situația în care ne aflăm cercetând-o prin Cuvânt, încercări, oameni. El se angajează în procesul acesta și îl duce până la capăt până ce restaurează ceea ce este stricat de noi. 

Din nefericire, din punct de vedere spiritual nu știm cât timp durează. În mare depinde de cât de mult controlează și conduce Duhul Sfânt ființa noastră, de ascultarea noastră și de încrederea că El știe ce face și chiar dacă doare, merită rezultatul.

De ce spun asta? Pentru că viețile noastre de credință sunt mărturii vii ale lucrării divine și știm cum eram și cât a schimbat Domnul în fiecare dintre noi. Nu suntem desăvârșite dar ne sfințește zi de zi tot mai mult. Nu-i așa?

Slavă Lui.

Dacă din punct de vedere fizic trebuie să renunțăm la a ne mai face poftele hrănindu-ne cu tot felul de bombe calorice și din punct de vedere spiritual există un teren minat. Atunci când alegem calea eului nostru și nu mai mergem drept pe cea a Domnului suntem în pericol. Poate fi la început alunecos, mai apoi să provoace cădere și răni dar nu ne dorim să trăim cu gândul că putem pierde ce avem mai de preț (pe Isus) pentru plăcerile noastre.  

Care sunt toxinele ce întinează viața spirituală? În primul rând neascultarea de Domnul și neîncrederea. Dorința de a fi proprii noștri stăpâni duce la răzvrătire: rărim citirea Cuvântului, sărim peste timpul de rugăciune și ne furișăm când vine vorba de dare de socoteală pentru trăirea noastră în timpul săptămânii. Ne bazăm pe înțelepciunea noastră pe care Biblia o numește „lumească, firească ba chiar drăcească”. Hristos nu ne mai este suficient. Avem nevoie și de alte lucruri sau de oameni care să ne împlinească. Permitem minții să viseze cu ochii deschiși la „cum ar fi dacă”... dar unele din noi poate chiar îndrăznim să vedem cum ar fi să: nu mai aștept timpul Domnului și să hotărăsc eu cine să îmi fie iubit sau poate chiar soț deși primim avertismente nu le mai vedem sau nu mai vrem să le luăm în seamă.

Acestea sunt câteva exemple de lucruri toxice ce ne pot murdări mintea, inima, sufletul și trupul. Atunci când auzim: „Periculos. Oprește-te. Aici este toxic”. Haideți să ascultăm vocea Duhului Sfânt și să nu amânăm. Haideți să Îl lăsăm să ne cerceteze și să vadă cum zicea psalmistul „dacă suntem pe o cale rea și ne ducă pe calea veșniciei.” Psalmul 139. Și bine ar fi să nu prelungim în mod intenționat detoxifierea aceasta prin încăpățânarea noastră.

Toate avem nevoie de ea. Este spre binele nostru și spre gloria Lui să ne facă tot mai asemănătoare Chipului Domnului Isus.

Vrei și tu asta? Azi dacă auzim alarma să nu o amânăm ci să ne ridicăm și să-I predăm Duhului Sfânt conducerea. Amin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...