Treceți la conținutul principal

Azi mulțumim pentru PACE


În tumultul ultimelor luni, am fost prinse ca într-un carusel care nu pare să mai aibă buton de  oprire. Viața ni s-a schimbat tuturor. Aproape că nu credeam că mai putem „trăi normal” dar Domnul a făcut să avem din nou parte de viață socială și cu toate acestea în loc să ne facă  mulțumitoare, ne-am concentrat și mai mult pe noi însene. Totul a început să fie o goană după a recâștiga ce am pierdut. 

Am uitat că în urmă cu ceva timp ne temeam să ieșim din case. Acum ieșim nestingherite pe stradă și respectăm doar cât ne convine din regulile impuse. Am uitat că viața oricăreia dintre noi putea atârna oricând doar de un fir de ață doar prin har multe dintre noi suntem sănătoase și păzite.

Noaptea trecută, Domnul mi-a pus în minte câteva imagini ale unor frați și surori din lumea aceasta greu încercați. Imagini ce m-au făcut să mă opresc un pic și eu din „goana” mea și să realizez că sunt sănătoasă și azi, că sunt păzită, că am ce mânca, că am mintea sănătoasă. Dar mai ales că trăim vremuri de Pace. Da, în ciuda situației, a oamenilor ce se îmbolnăvesc zilnic și a celor ce mor ... Dumnezeu oferă țării noastre încă Pace. 

Nu suntem prigonite pentru că suntem creștine. Nu ne atacă nimeni Bisericile. Nu ni se iau Bibliile din case. Nu ni se cere să renunțăm la credință în schimbul vieții. Nu este așa? 

Cred că fiecare dintre noi pentru o vreme am uitat să mai mulțumim pentru Pace. Acea „pace care întrece orice pricepere”(Filipeni 4:7) , venită de Sus pe care nici un om nu o poate da, nici o sumă de bani nu o poate asigura, și nici măcar clipele de fericire nu o pot cumpăra. Avem Pace în inimi în mijlocul pandemiei, avem pace în mijlocul încercărilor. De ce? Pentru că Însuși Domnul trece cu noi pe acolo. Avem pace în suferință și în timp ce suportăm consecințele disciplinării pe calea credinței. 

Domnul ne spune că „în lume vom avea necazuri”. Și aici nu mă gândesc la acelea pe care de bună voie ni le provocăm ci la cele independente de voința noastră. „Dar îndrăzniți, ne zice Domnul căci Eu am biruit lumea”. Ioan 16:33. Și în alt loc din Scriptură citim că „prin El suntem mai mult decât biruitori”. (Romani 8:37)

Nu trăim vieți fără griji dar în viețile noastre este Isus dragelor, și prin El avem Pace. Trebuie „să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile”. 1 (Tesaloniceni 5:18)

Și putem să vedem că deși apăsată țara noastră, deși zilnic veștile nu sunt spre bine ci merg tot înspre rău, suntem în Mâna Lui puternică de Tată. Nu știm dacă vom avea ziua de mâine dar azi este despre El. 

Azi haideți să mulțumim pentru că suntem încă sănătoase. Pentru că putem merge la locurile noastre de muncă. Putem așeza capul liniștițe pe pernă noaptea fără să trăim cu teamă. Putem citi Scriptura. Bisericile încă sunt deschise. Ne putem întâlni să stăm în părtășie și nimeni nu ne cere să renunțăm la viață pentru credința în Isus.

Domnul spune „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de Sine (să renunțe la dorințele Lui) să-și ia crucea (să accepte că viața de credință nu este despre el) și să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-și scape viața (adică ține mai mult la ea) o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga”. Poate este unul dintre cele mai dificile versete din Biblie. 

Ne iubim viața. Vrem să ne păstrăm sănătoase cât mai mult timp. Vrem să ne asigurăm un trai liniștit și să ne vedem copii crescând (acelea dintre voi care sunteți mame). Dar mai departe spune: „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă își pierde sufletul? Oo ce cuvinte dure. Ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” Matei 16:24-26. Nu poate da nimic. Din acest verset înțeleg că putem avea tot ce ne dorim, dar dacă lipsește Isus nu avem defapt Nimic.

Astăzi Duhul Domnului ne reamintește să fim mulțumitoare pentru Isus și pentru Pacea pe care încă o revarsă spre noi.

Azi mulțumim pentru Pace.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...