Viața pe repede înainte

Viața este un dar de la Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Cum o trăim depinde însă de alegerile zilnice.

Fie că parcurgem perioade de greutăți sau avem parte de liniște, viața merită trăită secundă cu secundă. 

Dacă am avea șansa să derulăm filmul vieții noastre pentru a evita monotonia, discuțiile contradictorii, suferința, eșecul, și să gustăm succesul fără sacrificii și lipsa grijilor, ce am alege?

Haideți să vă spun ce a ales Michael. Un soț și tată mereu ocupat și absent din căsnicia și din viața de familie. Prea prins în munca sa și în dorința de a avansa în carieră și-a dorit o viață pe care să o poată controla printr-un „click”.

După cum vă puteți da seama încă un film mi-a atras atenția și am privit dincolo de comicul situației la morala lui. Adam Sandler visează să fie „dumnezeu” , dar nu doar pentru o zi.

Michael primește o telecomandă „minune” de la un bătrânel misterios care pare să îi salveze viața! Dar oare este așa? La început lucrurile merg după bunul său plac. Dispar momentele de monotonie, vizitele plictisitoare cu părinții, agitația din trafic. Și până să realizeze dorințele inimii lui devin porunci pentru această telecomandă. Visează la ziua promovării și într-o secundă se bucură de ea. Însă îi scapă din vedere timpul pierdut până acolo. Crede că acel click reprezintă câteva ore sau zile din viața sa dar defapt află cu stupoare că anii au fost derulați pe repede înainte.

Munca îi dictează viața. Îi fură familia, tatăl, toate momentele frumoase dar și încercările inerente de-a lungul timpului. 

În timp ce viața i se derulează ca o peliculă de film se găsește la apusul ei văzând tot ce a pierdut. Și  încearcă cu ultimile puteri să-i spună fiului lui că: „Familia este pe primul loc” și nu munca. 

Pare mai degrabă o dramă. Dar povestea nu se încheie aici. Regizorul transferă acțiunea în magazinul de unde  încerca să își cumpere telecomanda. Michael realizează că a fost doar un coșmar și își dă toate silințele să repare toate relațiile șubrede: cu părinții, soția și copii săi.

Vede însă telecomanda „minune” pe birou și un bilet de la bătrânelul misterios. De data aceasta însă știe ce are de făcut cu ea. 

Dragelor, dincolo de momentele comice ale filmului am observat tragedia vieții unui om care vrea să-și controleze destinul printr-o telecomandă. Dar care ajunge până la urmă să fie controlat de ea.

Așa că revin la întrebarea de la început. Dacă am avea șansa unei vieți schimbate la un click distanță, ce am face? Am vrea să ne bucurăm de succes fără să muncim, să fugim de responsabilități sărind peste moment? Am risca să pierdem cele mai frumoase clipe din viață pentru că nu avem răbdare să ajungem să le trăim? Dar ce este viața noastră? Este un glob de cristal în care putem să vedem ce are să ni se întâmple? O, nu. 

Dumnezeu ne spune că nu este treaba noastră "să știm nici vremurile și nici soroacele". Treaba noastră este să ne încredem în El. Să fim dependente de El și să umblăm cu El zi de zi. Deși știm asta teoretic parcă ne-ar surâde ideea să fugim prin viață și să trăim numai ce ne convine și ce nu să sărim. Nu se poate. 

Nu trăim într-un film. Și ce bine. Ce bine că realitatea ne scutură și ne arată cât de mult tânjim după a fi noi în control când nu este aceasta treaba noastră. 

Nu știu care este telecomanda care te tentează acum să fugi prin viața ta... dar dacă privim atent descoperim că e eul nostru. Viața noastră nu e este despre noi ci despre Cel ce ne-a creat. El a suflat în nările noastre suflare de viață. Viața noastră nu este decât un abur care trece. Este la un click distanță de a se termina dar nu hotărât de noi ci de Dumnezeu. El are tot dreptul să facă ce vrea. 

O viață pe repede înainte nu este condusă de Duhul Sfânt .

Iar în timp ce visăm vieți de perfecte pierdem din vedere procesul până acolo. Desfășurarea acțiunii practic ne face ceea ce suntem. Lecția învățată ne schimbă percepția, atitudinea, inima, mentalitatea. Fără aceasta deznodământul poveștilor noastre nu ar mai avea atâta farmec. Pur și simplu toate se întâmplă cu scop. Nimic nu este la întâmplare. Fiecare lucru este menit să ne facă să semănăm tot mai mult cu Hristos. 

Deci suntem gata să ne bucurăm de aburul acesta numit „viață”?