Ce viață dublă are! Nimeni nu îl știe în afară de mine cum este în timpul săptămânii. La biserică este un sfânt/o sfântă. Cum se poate numi creștin/ă dacă în viața lui/ei încă mai sunt păcatele acestea?
M-am lăsat păcălit/ă de aparențele lui/ei și m-a luat și pe mine valul lumii. M-am străduit din răsputeri să îi arăt că nu Îi face cinste viața lui/ei Domnului dar nu am reușit. Ba mai mult rău am făcut de ambele părți.
Și eu și el/ea am alunecat. El/ea era la început de credință și în loc să fiu „o mireasmă de la viață spre viață” 2Corinteni 2:16 ...am făcut să miroasă a moarte.
Vă este cunoscută povestea? Un el sau o ea născut/ă în biserică care nu a gustat poftele lumii, și un el sau o ea ce a trăit în mizeria lumii acesteia. Domnul a intrat în viața persoanei aceleia și a mântuit-o dar el/ea încă nu a predat tot ce este și are lui Isus.
Și ție și mie ne sunt familiare astfel de situații. Poate chiar tu te regăsești aici. Vorbeam într-o postare anterioară despre faptul că într-o relație de orice tip ar fi nu există doar un singur vinovat.
Tot așa și în povestea de mai sus. Da, el/ea duce o viață dublă. Dar eu nu mă fac vinovată de faptul că sunt părtașă? De faptul că am crezut că pot fi Salvatorul persoanei respective? Că eu pot schimba viața lui/ei? Oare eu sunt cu totul absolvită și am picat drept victimă?
De ce văd doar paiul din ochiul lui/ei? Și nu simt cum mă înghioldește ditamai bârna din ochiul meu? Cum pot lăsa să îmi afecteze vederea spirituală viața dublă a fratelui/meu sau a surorii mele în credință și să nu observ cât de fățarnică sunt eu? Nu văd că neascultarea mea de Domnul mă duce în prăpastie? Nu văd că „frica de oameni e defapt o cursă?" (Proverbe 29:25)
Nu văd că trăiesc după bunul meu plac cerându-i Domnului să mă ajute să ies de acolo dar în timpul meu și în felul meu? Numai să nu sufăr.
„De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
De ce nu mă văd prin ochii Domnului? Un păcătos iertat cu nimic mai bun decât cei din jurul meu. Sau cum poți zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’ și, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?
Cum pot să am pretenția să-i scot „paiul” din ochi (viața dublă, păcatele în care trăiește) și să nu văd că și eu sunt părtașă vieții lui duble din moment ce nu am rupt legătura și nu ascult de Domnul?
Iată cum numește Isus pe un astfel de om: „Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.” (Matei 7:3-5)
Termenul „fățarnic” în zilele noastre a devenit „ipocrit”/fals. Când eu mi-am rezolvat problemele de care acuz pe fratele meu sau pe sora mea în credință îmi pot permite să îi spun despre „paiul” din ochiul lui. Până atunci așa cum zice Psalmistul trebuie să cer și eu „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei!” 139:23-24 .
Doamne ai milă de noi. Ajută-ne să ne cercetăm înainte să deschidem gura. Nimeni dintre noi nu este fără păcat și nu avem voie să aruncăm cu piatra. Fă-ne să ne vedem prin ochii Tăi și nu vom mai putea crede despre noi că putem fi Salvatoare.
Dacă și tu ai avut în viața ta oameni pentru care te-ai luptat să îi schimbi, poate chiar pe genunchi dar nu ai fost cu luare aminte la cum îți trăiești viața cu Domnul. Dar și în fața celor pe care îi condamnai, te rog oprește-te și cercetează-te și tu acum. Fii cu băgare de seamă la bârna ta și cere-i Domnului să o scoată din ochiul tău să vezi ce vede El.
Comentarii
Trimiteți un comentariu