Tot ce sunt, sunt prin harul Său

Mai mult de cincisprezece ani de când viața mea s-a schimbat. De când nu mai este la fel de goală și de fără țintă. De când toate situațiile prin care trec înțeleg că nu sunt hazard. Au scop și unul cu mult mai mare decât îmi imaginam eu.

De ce? Pentru că Domnul Isus a bătut și la ușa inimii mele și m-a chemat pe nume. De atunci nimic nu mai este la fel oricât de multe coborâșuri au existat de atunci.

Mă gândeam deunăzi că dacă aș fi fost pusă deoparte de Isus pentru cine sunt chiar și pentru cele mai bune fapte ale mele, nu ar fi valorat decât cât o „haină mânjită” în fața Lui.

Viața de credință nu este despre cine suntem noi, ci despre Cine este El în noi. Și acest lucru se vede în fiecare zi prin încrederea pe care i-o acordăm Domnului.

În ultimii saisprezece ani viața mea nu a fost fără griji sau fără încercări și lecții grele de învățat. Domnul a fost acolo mereu dar asta nu m-a scutit de probleme. 

Ani de zile mi-a trebuit să înțeleg că viața mea nu este despre mine, că nu eu hotărăsc unde merg și când, ce să spun și ce să fac. Ci Isus care este în mine, „căci am fost răstignită împreună cu Hristos și nu mai trăiesc ci El în mine.” (Galateni 2:20).

Hristos m-a împăcat cu Tatăl. Mi-a scăpat sufletul de pierzarea veșnică, de falimente din care să nu mai pot rezolva nimic și de imposibilitatea de a schimba ceva din toate greșelile și păcatele făcute. Datorită Domnului Isus sunt încă pe cale.

Cele trei mari falimente au avut menirea să îmi arate că „fericirea mea este să mă apropii de Domnul” Psalmul 73:28 și nu să mi-o construiesc singură prin neascultare de Isus. 

Toate m-au costat, dar nici pe departe atât cât meritam. Dacă nu era Domnul de mult eram pierdută din cauza firii mele încăpățânate și răzvrătite. 

Cât timp am ales să trăiesc în felul meu, în timpul meu și în ritmul meu am pus piedici lucrării Domnului în viața mea. Și dacă cumva avem impresia că putem stagna în credință, ei bine nu, ori creștem ori descreștem.

Dar în ciuda neascultării și ne credincioșiei mele Domnul a rămas credincios, căci El este „Același ieri, azi și în veci.”. (Evrei 13:8)

Nimic din ce sunt acum nu este prin capacitatea mea de a evolua, crește și schimba. Tot ce sunt, sunt prin harul Său.

Așa că dragele mele, acolo unde vă aflați fiecare în relația cu Domnul luați-vă un timp și mulțumiți-I că nicidecum nu v-a părăsit. Chiar dacă treci prin încercări și simți că nu mai poți El este cu tine și îți poartă povara. Și dacă ai falimentat și pare de nedepășit și de acolo Domnul vrea să scoată un lucru bun și să te facă tot mai asemănătoare cu El. Vrăjmașul te condamnă spunându-ți că nu mai ai nici o șansă. 

Dar tu ascultă de Isus, El te convinge de păcatul tău dar te și ridică la o viață nouă împreună cu El.

Prin har sunt încă pe cale. Fără Isus nu aș fi cunoscut ce înseamnă să fiu iubită, prețuită, iertată, mângâiată, reabilitată.  Mulțumesc Isus.

Dacă Isus este și în viața ta, prin harul Lui ești tot ceea ce ești. Azi mulțumește-I! 

Tot ce sunt, sunt prin harul Său.