De curând am început o nouă serie de mesaje biblice care au ca temă una dintre cele mai necesare nevoi ale omului, Înțelepciunea.
În Iacov 1:5 citim „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.” Dar oare realizăm că ne lipsește? Sau ne considerăm în stare să ne descurcăm în orice situație fără nici o problemă?
Tot în Iacov găsim: „Înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică”. Este aceasta înțelepciunea ce ne însuflețește? Când avem de rezolvat un conflict, sau trebuie să mustrăm pe cineva sau să fim mustrare pentru o vorbă, atitudine neconformă cu Scriptura? Avem gânduri, cuvinte curate, pașnice și blânde? Sunt ele ușor de înduplecat, arată îndurare? Aduc roade bune în urma lor? Sunt fără prejudecată și sincere? Sau „aveţi în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă? Apostolul Iacov spune că: „Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească.” Ce cuvinte dure. Dar oare nu ne găsim și noi aici în anumite momente?
Domnul să se îndure de noi și să ne ajute să ne recunoaștem lipsa de înțelepciune de sus, să o cerem de la El „Dar s-o cerem cu credință, fără să se ne îndoim deloc, pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo.” Iacov 1:6. Domnul ne pune o condiție pentru a o primi să cerem cu credință și să nu ne îndoim. „Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale.” Iacov 1:8. Avem o astfel de credință puternică că Domnul ne poate da Înțelepciunea de sus?
Domnul să ne mărească credința.
Am pornit de la versetul din Iacov, dar haideți să mergem puțin înapoi în Vechiul Testament unde găsim scris despre Înțelepciune. Da în Proverbe. Împăratul Solomon a fost, este și va fi cel mai înțelept om (în afară de Domnul Isus) ce a trăit pe pământ. Era tânăr și urma să fie împărat. Domnul l-a întrebat de ce are nevoie și răspunsul lui a fost Înțelepciune și pentru că a cerut asta, Domnul l-a binecuvântat cu tot ceea ce nu ceruse (bogății cum nu vor mai fi). A scris o întreagă carte despre darul primit de la Domnul „Înțelepciunea”.
Aici găsim în capitolul 3, „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările. Nu te socoti singur înțelept; teme-te de Domnul și abate-te de la rău!”. Versetele 5-7.
Încrederea noastră să fie în Domnul, nu în noi (în forțele, cunoștințele noastre), nu te socoti înțeleaptă (că le știi pe toate și că le poți rezolva pe toate. Recunoaște că El este în spatele oricărei binecuvântări primite de Sus, a sănătății tale, a puterii tale de muncă, a capacității intelectuale dar și a lucrurilor ce izbutesc în mâinilor tale și a rugăciunilor ascultate. Consultă-te cu El pentru orice decizie „El îți va netezi cărările”- El va pregăti calea spre a duce Cuvântul Lui mai departe, El va modela caracterul tău. Teme-te de Domnul (teama care aduce reverență fată de El) și îndepărtează-te de orice este rău și împotriva voii Lui.
Și Domnul promite că „Aceasta va aduce sănătate trupului tău și răcorire oaselor tale.” Proverbele 3:8. Ce făgăduință deosebită. Împreună cu fetele la grupul mic am încercat să deslușim sensul cuvântului „răcorire”. Descoperim că în alte traduceri exprimă „înviorare”, „rezistență”. Atunci când cerem înțelepciunea de Sus, și o primim, când alegem să ne temem de Domnul și Îl recunoaștem El va face ca întreaga ființă să fie în odihnă.
În încheiere, Înțelepciunea de Sus aduce sănătate trupului și răcorire oaselor noastre. Merită să ne recunoaștem fără de ea, și să o cerem cu credință, căci Însuși Domnul ne asigură că ne-o „va da cu mână largă” .
Comentarii
Trimiteți un comentariu