O gură de aer rece în locul Izvorului

       

Ai fost vreodată în deșert? Dacă nu, cu siguranță ai trăit acele momente de arșiță în mijlocul unui asfalt încins, când tânjeai după o gură de aer rece. Și ce bine era când intrai într-un magazin să te bucuri de aerul condiționat chiar dacă nu cumpărai nimic (sau poate doar o sticlă de apă).

Duhul Domnului m-a îndemnat să aprofundez ideea extrapolând-o în domeniul relațiilor. Nu este acesta oxigenul nostru de cele mai multe ori?

Suntem fiice ale Domnului dar vin și momente de răcire, necredință, și parcă insuficiență a relației cu Isus. Și atunci alergăm în mijlocul deșertului în care ne aflăm după o gură de aer în loc să ne potolim setea sufletului din Izvorul Apelor Vii.

Gura noastră de aer poate fi timpul cu familia, prietenii dragi, sau partenerii de viață. 

Cum îți dai seama că ei sunt gura ta aer? Pentru că atunci când nu sunt acolo pentru tine, te vezi singură, tristă, neajutorată ba chiar abandonată. Și te gândești cu groază că trebuie să trăiești și acele clipe cufundată în problemele tale, neascultată sau măcar animată de alt cadru care să-ți ia gândul de la ele.

Oare problema este gura de aer? Sau tu însăți care nu poți trăi fără ea ca fiind soluția temporară pentru răcorirea sufletului tău? 

Cum să trăiești fără atenție, siguranță, apreciere, fericire primite din partea lor? 

Dar chiar ți le pot oferi pe termen nedeterminat sau este doar temporar? 

Și după ce le primești pentru un timp, inima ți-este liberă și împăcată sau te întorci la ceea ce erai mai devreme?

Cum pot niște pumni de țărână să fericească un alt pumn de țărână? Nu este un paradox? 

De ce în mijlocul deșertului nostru sufletesc tânjim să respirăm doar o gură de aer rece când avem în noi pe Isus Izvorul Apelor Vii? El vrea să ne potolească setea sufletelor noastre după pace, bucurie, nădejde, apreciere, valoare, siguranță, fericire, dragoste, împlinire- lucruri pe care doar El ni le poate da. 

Cum putem să le primim? Alergând prin dunele de nisip încins spre oaza ce se vede în depărtare, Apa ce țâșnește fără logică omenească în mijlocul deșertului. El este acolo și așteaptă să ai curaj să te apleci și să vii să bei apa rece care îți va da puterea să continui drumul prin pustiu. Nu uita pustiul are scopul să te sfințească. 

Isus este Apa Vie după care sufletul tău strigă dar uneori glasul îi este amuțit de soluțiile tale temporare pentru problema lui. 

Nu te mai mulțumi cu o fărâmă de aer rece când Izvorul Apelor Vii este chiar lângă tine. Ai curaj și lipsește-te de gura de aer efemeră pentru a alerga la El.