Treceți la conținutul principal

Despre infidelitate -tipar lumesc

      


Un subiect vast, dur și care provoacă multă suferință- infidelitatea.
Suntem creștine. Suntem împotriva infidelității dar nu suntem toate scutite de consecințele ei.
Nu sunt o expertă în acest domeniu dar am trăit pe pielea mea emoțiile provocate de ea, lacrimile, suferința, durerea și chiar dorința de răzbunare. Suntem oameni. Imperfecți. Răscumpărați din „felul nostru deșert de viețuire” 1 Petru 1:18 b dar firea pământească este încă cel mai mare dușman al nostru.
Infidelitatea deși tindem să o plasăm în spatele celui ce a călcat strâmb, nu are un singur vinovat.
Ambii sunt responsabili. Și nu vorbim aici de faptul că unul dintre cei doi are o afinitate spre a privi și în curtea vecinului ci la faptul că relația lor trebuie întreținută cu multă muncă.
Deși nu sunt căsătorită, am învățat unele lucruri din proprie experiență, sau de la alții dar și din cărțile creștine citite. Și un lucru pare să fie foarte clar. O relație (în cazul nostru căsnicie) trebuie menținută cu efort reciproc. 
Amândoi s-au angajat în ea pe viață și trebuie să se lupte să o păstreze până când moartea îi va despărți. De altfel și în Cuvânt spune „Ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă’. Dumnezeu urăște despărțirea în căsătorie. Și va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa și cei doi vor fi un singur trup”. Ba mai mult, „Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre.” (1 Corinteni 7:5)
În căsnicie apare la un moment dat rutina , oboseala, și dacă mai sunt și copii, cum zicem noi lipsă de timp. Ce credeți? Nu există așa ceva. Timp avem. Destul chiar dar nu pentru ceea ce vrea Dumnezeu. Și aici mă refer la îndatoririle soției față de căminul ei (curățenie, mâncare, grijă de copiii), față de soț (liniște ca el să se poată odihni, lipsă de cicăleală - ceva la care ne pricepem foarte bine), și dacă are și un loc de muncă concentrare asupra treburilor zilnice fără să le amestece cu cele de acasă. Și da există timp și pentru părtășie cu Domnul (imperios necesară) și pentru tine (să fii mereu aranjată și atrăgătoare pentru soțul tău). Există timp pentru voi doi. Chiar dacă aveți copiii, nu vă privați de intimitate căci acela este momentul propice să vă atragă vrăjmașul în plasă. 
Aici voiam să ajung. Unul dintre cei doi este sau se simte neglijat. Și dacă nu primește atenție o caută în altă parte. Vrăjmașul stă la pândă. Imediat aduce prilejul, pe cineva care să-i ofere atenție, admirație, care este gata să asculte, și care ne prinde în mrejele tentației trupești.
Porunca Domnului „Să nu preacurvești” este explicată mai clar în Evanghelia lui Matei: „Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a și preacurvit cu ea în inima lui.” 5:28 .
Preacurvia nu este despre a comite adulter fizic ci este de ajuns pofta din inimă. „Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce moartea.” (Iacov 1:14-15).
Observ tot mai des tiparul acesta. Ea sau el caută atenție în altă parte pentru că nu primește acasă. Nu renunță la familie dar își permite o ieșire din cotidian, spunându-și „Merit să fiu fericit/ă!”. Consideră că nu face nimic atât de grav. Este doar o privire. Un mesaj. O îmbrățișare. O întâlnire. Nimic mai mult. O voce parcă îi spune: "Oricum te întorci acasă la el/ea. Bucură-te acum. Trăiește clipa. Meriți”. Și uite așa se produce infidelitatea mentală, emoțională, verbală și fizică dar mai ales păcatul înaintea Domnului. De la o privire inocentă, zicem noi.
Dorința aceasta de a vedea și altceva decât ce este acasă duce la destrămare. Oare nu ar fi mai bine dacă am comunica cu el/ea ce ne apasă? Dacă am încerca să reparăm ce este stricat? Și să descoperim sursa problemei?
Nu te cunosc și nu îți știu viața, dar dacă ești căsătorită cu siguranță lucrurile acestea îți sunt de ajutor. Și cred că și ție celei ce ești încă singură îți va fi de folos să știi la ce te poți aștepta, să înveți de pe acum și să fii pregătită.
Căsnicia nu este o joacă. Parese că necesită o luptă continuă să mergi până la capăt cu partenerul ales. Luptă împotrivă firii tale și cedează frâiele relației voastre Duhului Domnului. Numai El îl poate birui pe vrăjmaș. 
Fiți binecuvântate și lipsite de ispita și consecințele infidelității!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...