Treceți la conținutul principal

Dor în tăcere

      


Cel mai dureros sentiment nu este suferința din dragoste ci dorul.
Am căutat cuvântul în Dex și iată ce spune: „dorință puternică amestecată cu nostalgie de a vedea sau revedea pe cineva drag, suferință pricinuită de dragostea pentru cineva care se află departe.”
Dorul nu are tratament. Nu se vindecă de la sine. Asemeni iubirii este o alegere să îl lași să facă parte din viața ta dar și să îl stingi. Da, dorul trebuie stins. Este un foc lăuntric ce mocnește. Noi decidem dacă îl alimentăm sau turnăm apa uitării peste el.
Dorul fără sursa lui primă dragostea, nu există.
Dorul este o dorință puternică să vedem pe cineva drag care este departe. Uneori depărtarea se măsoară în mii de kilometri distanță sau poate este chiar lângă tine dar din varii motive nu poate fi scurtată.
Această nostalgie se manifestă prin lacrimi, tristețe, durere sufletească uneori deprimare. Vociferăm sau apelăm la orice mijloc de comunicare să ne potolim inimile întristate. Dar există și situații în care nu ne este permis să facem nimic. Trebuie doar să îl acceptăm o vreme, și să ne luptăm să îl facem să dispară.
Dorul în tăcere este cel mai greu de suportat. Nu am știut ce înseamnă. Personalitatea mea vocală, directă și care cere mereu explicații nu a cunoscut până acum tăcerea mută.
Tot ce simți, gândești, așteptările pe care le ai, nostalgia trebuie să le păstrezi în inima ta. Nu poți să exprimi nimic. Ai dreptul doar la tăcere până când apa uitării îl va stinge definitiv.
Pe tine te apasă dorul? Cât de mult te-ai luptat să nu îl lași să te doboare? Ai reușit să te supui tăcerii lui? 
Singura cale de a birui este acceptarea lui. Primește suferința ce o aduce și lasă-l să-ți șlefuiască inima și să te învețe lecția. 
Când ți-e dor, roagă-te. Varsă-ţi inima înaintea Domnului. El este Singurul care te înțelege pe deplin, cunoaște în ansamblu situația și poate să-ți dea ajutor.
"Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.” (1 Petru 5:7)
Credeți asta? „Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...