Dor în tăcere

      

Cel mai dureros sentiment nu este suferința din dragoste ci dorul.

Am căutat cuvântul în Dex și iată ce spune: „dorință puternică amestecată cu nostalgie de a vedea sau revedea pe cineva drag, suferință pricinuită de dragostea pentru cineva care se află departe.”

Dorul nu are tratament. Nu se vindecă de la sine. Asemeni iubirii este o alegere să îl lași să facă parte din viața ta dar și să îl stingi. Da, dorul trebuie stins. Este un foc lăuntric ce mocnește. Noi decidem dacă îl alimentăm sau turnăm apa uitării peste el.

Dorul fără sursa lui primă dragostea, nu există.

Dorul este o dorință puternică să vedem pe cineva drag care este departe. Uneori depărtarea se măsoară în mii de kilometri distanță sau poate este chiar lângă tine dar din varii motive nu poate fi scurtată.

Această nostalgie se manifestă prin lacrimi, tristețe, durere sufletească uneori deprimare. Vociferăm sau apelăm la orice mijloc de comunicare să ne potolim inimile întristate. Dar există și situații în care nu ne este permis să facem nimic. Trebuie doar să îl acceptăm o vreme, și să ne luptăm să îl facem să dispară.

Dorul în tăcere este cel mai greu de suportat. Nu am știut ce înseamnă. Personalitatea mea vocală, directă și care cere mereu explicații nu a cunoscut până acum tăcerea mută.

Tot ce simți, gândești, așteptările pe care le ai, nostalgia trebuie să le păstrezi în inima ta. Nu poți să exprimi nimic. Ai dreptul doar la tăcere până când apa uitării îl va stinge definitiv.

Pe tine te apasă dorul? Cât de mult te-ai luptat să nu îl lași să te doboare? Ai reușit să te supui tăcerii lui? 

Singura cale de a birui este acceptarea lui. Primește suferința ce o aduce și lasă-l să-ți șlefuiască inima și să te învețe lecția. 

Când ți-e dor, roagă-te. Varsă-ţi inima înaintea Domnului. El este Singurul care te înțelege pe deplin, cunoaște în ansamblu situația și poate să-ți dea ajutor.

"Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.” (1 Petru 5:7)

Credeți asta? „Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1).