Treceți la conținutul principal

Familia ciorchine

      


Ciudat titlu, însă are un mesaj profund.
Haideți să ne imaginăm. Un ciorchine de struguri, frumos, înparfumat (unora cred că deja le lasă gura apă). Ei bine ... priviți cât de bine sunt conectate boabele acestui fruct una de cealaltă! Ce strâns legate sunt de ciorchine iar ciorchinele direct de vița de vie. 
Dar ce legătură are cu familia? Zilele trecute mă gândeam la conceptul de familie. Și familia în sine este un întreg: părinți, copiii. 
Oare toate familiile arată asemenea unui ciorchine de struguri? Bine închegate, cu relații strânse și care miros a unitate, fericire și iubire?
Cel puțin așa a lăsat Dumnezeu familia. Întâi a creat omul din țărână, i-a „suflat în nări suflare de viață și omul s-a făcut astfel un suflet viu.” Geneza 2:7b și i-a făcut „un ajutor potrivit” din coasta lui, pe femeia cea care este dătătoarea vieții de mii de ani.  Pe om l-a făcut după Chipul și Asemănarea Lui.        
Familia gândită de Creatorul avea scopul de arăta spre unitatea Sfintei Treimi: Tată, Fiu și Duhul Sfânt. Să ne arate dragostea dintre cele trei persoane. Respectul.  
Dar o dată cu păcatul intrat în lume, familia a început să se îndepărteze de modelul acesta. Relația dintre oameni și Creator s-a schimbat. Oamenii se rușinau, se temeau. Cunoșteau răul pentru că deja îl înfăptuiseră. 
Mai târziu, femeia a dat naștere copiilor ei cu mare durere, pentru că păcatul trebuia   pedepsit. A intrat invidia, ura în inima fiului ei cel mare Cain care a ridicat mâna împotriva fratelui mai mic și l-a ucis.
Răul devenea tot mai mare de-a lungul secolelor încât Dumnezeu a decis să nimicească omul de pe fața pământului prin potop și așa a și fost. 
Dar și-a pus deoparte opt oameni pentru El, pentru slujba Lui, față de care a făcut un Legământ că nu va mai fi nimici omul prin potop.
Cu siguranță știm aceste istorisiri ale Bibliei. Dar știți că dacă atunci lucrurile erau atât de urâte, acum sunt cu mult mai rele?
Cunoaștem atâtea cazuri de familii destrămate, de adulter, familii disfuncționale, incesturi, abuzuri sexuale și fizice față de mame și copii. Familii ce trăiesc la limita subzistenței. Nu ne sunt străine astfel de povești de viață. Poate chiar unele dintre noi ne regăsim într-una dintre ele?
Pare greu de crezut dar chiar dacă suntem creștine poate contextul unde ne-am născut nu a fost unul deloc prielnic. Cum să avem familii ciorchine? 
Și dacă nu avem devine destul de dificil să vedem și să ne însușim acest ideal, nu? Nicio familie nu este fără probleme și totuși unele dintre ele rămân sau devin mai unite din cauza acestor perioade pe care le traversează împreună. 
Este minunat. Este încurajator să știm că acele familii care Îl au central pe Isus sunt binecuvântate cu unitate, înțelegere, și miros a Viață.
Cred că fiecare dintre noi ne străduim să atingem acest standard împreună cu Isus. Unii reușim mai repede, alții mai târziu în funcție de cât de mult Îl lăsăm pe Duhul Domnului să ne conducă viețile. 
Nu cunosc familia ta. Dar știu că idealul nostru este să fim mlădițe roditoare ce își iau seva din viță. „Isus este Vița. Noi suntem mlădițele”. Ioan 15:5. Și „despărțiți de El nu putem face nimic.” 5b. Aș zice că nimic bun, că de rele suntem capabili. 
Îmi doresc o familie ciorchine deși încă îmi este greu să înțeleg conceptul știu că la aceasta am fost chemată. Dacă voi avea o familie: soț, copii înseamnă că împreună cu ei pot aduce glorie Domnului. Și mă rog să mă ajute Domnul să mă ptegătesc pentru această chemare.
Dacă nu voi avea, atunci prin singurătate, dedicare și slujire înseamnă că îi pot aduce glorie Lui.  Mă rog să mă ajute Domnul să mă pun la dispoziția Lui.
Arată familia ta ca un ciorchine? Sunt toate boabele lui strâns legate? Dacă sunt mulțumește-i lui Isus. Dacă nu sunt luptă-te pentru cele ce au ales să se îndepărteze să le aducă El înapoi în Viță unde este adevărata Viață. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...