În urma unei predici auzite destul de recent și a cercetării Domnului în privința aceasta am decis să împărtășesc câteva gânduri despre modurile de anesteziere ale conștiinței noastre.
Te gândești deja că acest articol nu ți se poate adresa și ție? Așteaptă puțin să‐ți dau câteva exemple.
Predica prezenta două imagini. Cea a unui creștin născut din nou a cărei credință este autentică și care ascultă până la capăt și cealaltă a unui creștin firesc care nu se lasă condus de Duhul Sfânt.
Creștin firesc? Este un paradox. Cum să te numești urmaș al lui Hristos căci asta este semnificația și să fii și firesc, să nu te lași condus de Duhul Sfânt? Cred că toate am trecut pe aici, sau poate unele trecem chiar acum.
Un creștin condus de Duhul Sfânt ascultă, se supune Celui care este Stăpân în viața lui. Și rodește Roada Duhului pe care o știți atât de bine: dragostea, bunătatea, pacea, bucuria, îndelunga răbdarea ,facerea de bine, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22-24) .Roadă posibilă datorită Duhului nu prin efortul nostru susținut.
Dar ce se întâmplă atunci când nu Duhul Sfânt are controlul asupra gândurilor, sentimentelor, emoțiilor, stărilor și acțiunilor noastre? Ce rodim? Sau mai rodim? Da, rodim și atunci dar lucruri specifice firii pământești: ce le putem încadra în 4 categorii cum spunea pastorul: de natură sexuală, socială, spirituală și cele de natură păgână. (conform Galateni 5 : 16-21)
Ce este anestezierea aceasta? Și de ce recurgem la ea în loc să ne supunem Duhului Sfânt? Este un mod prin care ne amorțim mintea, inima când planurile, dorințele noastre nu se împlinesc acum și aici. Când nu suntem de acord să acceptăm că timpul nostru nu este și timpul Domnului de acțiune. Când nu suntem de acord cu un răspuns. Sau că pur și simplu unele lucruri după care tânjim pot fi atât de dăunătoare încât să ne despartă de Dumnezeu. Dar nu știm noi conform Romani 8 că nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu? (pe toate cele alese de El înainte de întemeierea lumii și răscumpărate din felul deșert de viețuire?). Ba da. Însă neascultarea noastră de Domnul repetată poate întrista și stinge Duhul Sfânt din noi și nu ne dorim asta.
Tot în Galateni spune că "Nu putem să facem tot ce vrem". Și mai mult în Romani 8 că nu mai suntem datoare cu nimic firii pământești.
Și totuși recurgem la atâtea metode de anestezie. Ce ziceți de filme, romane siropoase necreștine, rețele de socializare, mâncare, izolare, iar pe acestea știm cum să le scuzăm. Avem interzis pentru ele? Nu. Dar când le alegem în locul Domnului Isus ne anesteziem. Dar pe lângă ele mai există și altele spunem noi mai grave: pornografie, vicii, dependențe (de tot felul).
De ce alegem anestezierea? Prin puterea Duhului Sfânt am înțeles că acestea sunt mijloace prin care să ne evităm sau amorțim suferința. Suferință care în mod normal duce la sfințire.
Pentru a nu suferi în așteptarea răspunsului unei rugăciuni, a unei perioade de vindecare după un eșec sau decepție recurgem la anestezierea consțiinței noastre dar și a inimii. Dar poate cele mai multe dintre noi apelăm la oameni. Dacă suntem relaționale comunicarea este cel mai bun medicament am zice pentru a depăși un moment greu, sau o perioadă mai lungă de dezamăgire. Și nu este rău să cerem ajutor. Este chiar indicat. Domnul Isus Însuși este o pildă pentru noi și în privința asta.
Avea trei ucenici foarte apropiați cu care se ruga, și avea o părtășie mai deosebită. Este bine să avem prieteni duhovnicești cărora să dăm socoteală pentru trăirea și umblarea noastră, dar nu Îl înlocuiți pe Hristos cu ei.
Însă aș vrea să mai abordez o situație. Ce ziceți de acele momente când anestezierea la care recurgeați nu vă mai ajută să evitați cumva suferința? De exemplu: televizorul, telefonul. Ceea ce înțeleg de aici este că Duhul Sfânt se luptă pentru inimile noastre să le recucerească pentru că ne vrea cu gelozie pentru El. Și dacă nu merge cu vorbă bună, aplică forță cum spune David în Psalmul 32. "Câtă vreme am tăcut mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea. "
Domnul să se îndure de noi și să ne ajute să Îi predăm zilnic controlul asupra vieților noastre Duhului Sfânt. Să renunțăm la metodele de anestezie și să nu ajungem să Îl întristăm. Dacă am ajuns aici... Doamne, adu-ne înapoi la Tine. Conștientizează-ne de starea în care ne aflăm. Ajută-ne să Te alegem pe Tine. Iartă-ne pentru că ne-am anesteziat atâta timp împotriva suferinței.
Sper să fi fost de folos pentru inimile voastre aceste gânduri.
Fă-ne să rodim Roada Duhului Sfânt mai mult. Amin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu