Treceți la conținutul principal

Nu lăsa garda jos!

      


Cred că poate fi dificil pentru unele dintre noi să trăim după un program. Uneori al nostru sau impus de cineva. Dar poate cel mai greu este să acceptăm „programul” stabilit de Dumnezeu pentru fiecare.
Astăzi aș vrea să pun accentul pe acest aspect. Cât de ușor sau greu ne este să ne fixăm „ceasul” după timpul și planul Domnului pentru noi?
Unele dintre voi a trebuit să învățați din fragedă copilărie/adolescență să vă descurcați de unele singure. Să  aveți grijă de casă sau de frații mai mici (pentru cele ce nu sunteți unicul copil). 
Și fie că ați vrut sau nu, nevoia v-a împins să învățați să fiți independente dar și să puteți fi un sprijin pentru cei de lângă voi. Oo și ce bine v-a prins, nu? Ați învățat să ascultați, să vă supuneți, și să munciți. Și cred că ascultarea și supunerea față de programul Domnului pentru voi devine mai ușor de primit și înțeles.
Pentru mine însă singură la părinți, crescută, educată și răsfățată de bunici, nu este chiar ușor. A trebuit să învăț prin lecții dureroase că nimic nu este despre mine.
O parte din voi trăiți cu garda sus permanent. Și vă este bine așa. Reușiți să vă țineți la adăpost de suferință. Dar se poate uneori chiar să exagerați „grija” față de voi și nu vă permiteți „luxul” de a învăța și din propriile greșeli. Sau poate ați fost rănite și vă este teamă să nu mai treceți pe aici. 
Pentru mine însă, a sta cu garda sus, este foarte dificil. Și știți de ce? Pentru că cere predare zilnică a eului meu, Domnului. Nu contează ce gândesc, ce zic, ce vreau, ce simt eu, ci totul este despre El. 
Dar oare nu este așa pentru fiecare? 
Duhul Domnului ne spune zilnic „Nu lăsa garda jos”. 
Practic, nu te relaxa. Nu îți permite nici câteva clipe să lași gândurile să își facă cuib în mintea ta. Nu lăsa ca emoțiile să dicteze stările și faptele tale. Nu lăsa ca buzele tale să rostească cuvinte care să dărâme. Nu-ți lăsa ochii să privească lucruri ce pot înrăutăți vederea ta spirituală. Nu îngădui trupului tău să își împlinească poftele firii. Nu asculta ceva ce te poate ademeni la bârfă. Nu merge în locuri în care poți fi trasă în păcat. Nu petrece timpul cu oamenii ce te îndepărtează de Domnul. 
Și lista de NU-uri poate continua. 
Sistemul lumii acesteia promovează evidențierea binelui din noi. Dar Cuvântul Domnului spune: „Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.” Romani 7:18 - Așa că avem nevoie nu numai să ni se afirme realizările dar și să ni să spună atunci când păcătuim și ne îndepărtăm de Domnul. 
A nu lăsa garda jos indiferent de domeniu înseamnă dependență zilnică de Duhul Sfânt.
Ce presupune această dependență? Haideți să vedem reversul listei de mai sus. 
Veghează.  Predăți gândurile , emoțiile, și stările tale Domnului. Cere părerea Lui înainte să deschizi gura. De când te trezești și până te culci privește la Isus. Știu că pare un ideal și că aproape toate avem un televizor în casă, citim reviste, sau intrăm pe rețelele de socializare. Filtrează tot prin prisma Cuvântului. „Mă ajută? Mă crește? Mă zidește ceea ce citesc, ceea ce privesc? Dar mai ales Îți face Ție Doamne cinste?”
Cere-I Domnului să îți amintească atunci când vei fi ispitită de poftele tale că „trupul tău este Templul Duhului Sfânt care locuiește în tine și pe care L-ai primit de la Dumnezeu. Și că tu nu îți aparții! (parafrazare) 1 Corinteni 6:19. Acest adevăr ne ajută să înțelegem că păcatul în trup lovește direct în Duhul Sfânt. 
Cere Domnului înțelepciune ce să vorbești, cât, cum și cu cine. Stai aproape de Isus, de biserică, de Cuvânt, de prietenii duhovnicești și dă socoteală pentru cine ești atunci când nu te vede nimeni. Lasă-te mustrată și fii învățabilă. Așa vei ști că ai garda sus.
Domnul să ne ajute pe fiecare să ne fixăm „ceasul”, prioritățile, după agenda Lui în fiecare zi. Amin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...