Puțuri crăpate

„Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă.” (Ieremia 2:13).

Domnul vorbește prin gura profetului Ieremia poporului Său, Israel care a părăsit pe „Eu Sunt Cel ce Sunt” pentru alți dumnezei.

Dar știm că prin moartea și învierea Domnului Isus suntem si noi parte din poporul lui Dumnezeu. Și că acest cuvânt de mustrare ni se adresează și nouă. 

Prin urmare, noi poporul Lui (format din fii și fiice) am săvârșit față de Domnul un „îndoit păcat”. L-am părăsit pe Domnul, Izvorul Apelor Vii (din care ne puteam adăpa inima și mintea să crească și rodească roada Duhului) și pentru că trebuia să ne potolim setea cumva ne-am săpat puțuri (fântâni) care să ne dea apă. Numai că aceste puțuri nu conțin apă potabilă (sunt mai degrabă niște băltoace). 

Aceasta este imaginea descrisă metaforic de Domnul prin profetul Ieremia. 

Extrapolând imaginea aceasta vieții noastre de credință , oare ce ar putea însemna?

Care să fie acele puțuri crăpate care nu țin apă? Din ce fel de băltoace din punct de vedere spiritual ne adăpăm sufletul creat pentru Izvorul Apelor Vii?

Duhul Domnului mi-a descoperit care sunt puțurile mele crăpate din care încerc să mă adăp. Și spre uimirea mea nu sunt la prima vedere lucruri rele în ele însele. Dar privindu-le în profunzime am observat că atunci când ele Îl înlocuiesc pe Domnul, devin păcat. 

Dorința de socializare poate fi o băltoacă din care să ne mințim că ne potolim setea. Relațiile. Munca. Afirmarea. Posesiunile materiale. Pasiunile noastre. Multe din ele ne par lucruri „necesare” pentru viața aceasta. Afirmarea are însă o conotație negativă (și ne duce cu gândul la o centrare pe sine). Dar celelalte?

Regăsești vreuna din cele enumerate și în viața ta? Cât de mult contează dorința de a socializa pentru tine (fără să realizezi că la un moment dat nu sunt decât cuvinte goale)? Dar relațiile? Îți potolesc ele setea sufletului de afecțiune? 

Este munca o metodă prin care să-ți adăpi sufletul însetat după semnificație, valoare? Contează în ultimul timp pentru tine mai mult să te faci cunoscută ( să ieși in evidență)?

Posesiunile tale (îngăduite/permise de Domnul) sunt ele mijlocul prin care crezi că ești cineva pentru ceea ce deții? Pasiunile tale oricât de spirituale sunt dacă te au pe tine în centru sunt puțuri crăpate?

Înțelegi acum că deși par bune la început ele devin niște băltoace nocive care îți otrăvesc sufletul? 

Dacă da. Spune acum Stop! Domnul spune în Cuvânt: „câtă vreme se zice: Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii.” (Evrei 3:15).

Ce trebuie să facem? Ne spune versetul din Ieremia „să ne întoarcem la Izvorul Apelor Vii” și să părăsim orice puț crăpat pe care ni l-am săpat singure și din care am crezut că ne putem potoli setea sufletelor noastre. 

Pasajul ne spune mai departe: „Ce bine știi să-ți întocmești căile când este vorba să cauți ce iubești! Chiar și la nelegiuire te deprinzi.” (Ieremia 2:33). Câtă profunzime găsim aici și câtă impertinență din partea noastră. Știm cum să căpătăm ceea ce iubim până ajungem să păcătuim. 

Dacă Duhul Domnului a cercetat acum inima ta și i-a descoperit că și ea soarbe apa dintr-o băltoacă.. Mărturisește-I Domnului Isus și pocăiește-te. Cere-I să te aducă la Izvorul Apelor Vii după care tânjește sufletul tău.

Din ce îți adăpi acum sufletul?