Treceți la conținutul principal

Nimic fără Isus!

 


Versetul 5 din Ioan 15 spune: „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.”

În urmă cu ceva timp am început cu ajutorul Duhului Domnului să memorez câte un verset din fiecare mesaj biblic ascultat. Pe acesta îl știam însă de când eram mică. Era unul din versetele de aur cum erau supranumite pasajele cheie ale Bibliei.

Poate pare simplu de memorat un verset dintr-o predică pentru multe dintre noi. Și pentru mine a părut la fel. Doar că scopul nu este doar să îl știu azi, ci să îl strâng in inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Domnului”, așa cum zice psalmistul David. (Psalmul 119:11). 

Modul în care am „reușit” să îl știu și azi se datorează repetării lui zilnice. (fără excepție). Așa am descoperit că fără Duhul Domnului nu pot reține nici măcar un verset de aur oricât de puternic mesaj ar avea. 

Memorarea versetelor din Scriptură nu se poate face fără ajutorul Domnului Isus. 

„Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în noi și ne dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea. (Filipeni 2:13). Nimic fără Isus.

Știți ce este cu adevărat paradoxal? Putem reține sute, mii de versuri din cântecele auzite la radio sau tv sau replici din filmele preferate însă nu suntem în stare să „păstrăm” versetele din Biblie în mințile și inimile noastre fără Isus.

Pentru că este o luptă spirituală. Vrăjmașul nu poate permite ca noi (chiar prin capacitatea de memorare în mod ușor a versetelor) să reținem Cuvântul Domnului. În Efeseni, apostolul Pavel spune că este o armă.

„Luați sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. (Efeseni 6:17). 

Nu suntem permanent conștiente că este o bătălie între fire și Duh. Tocmai de aceea descoperim în noi o dorință arzătoare să memorăm Cuvântul dar prin forțele noastre și eșuăm. (îl știm azi, poate și mâine) dar apoi îl uităm. Memorarea cere luptă împotriva Vrăjmașului prin Duhul Sfânt (repetare zilnică și explicarea lui aplicativă în viețile noastre).

Fără Isus nici măcar pregătirea unor „banale” fișe , crafturi sau încercarea de a povesti ceva despre Domnul nu pot face.

De altfel locul meu de muncă nu mai este un simplu job ca celelalte. Aici chiar am șansa zilnic să spun despre Isus. Să Îl arăt pe Isus prin trăirea mea și să fac ceva practic (un craft) pe care copiii să îl poată lua acasă și să fie o mărturie și pentru părinți.

Dar este oare atât de ușor de realizat pe cât este în vorbă? Voi cele care aveți copii, și zilnic semănați în inimile lor Cuvântul, vedeți că nici chiar aici nu este un lucru ușor? Că necesită credință, rugăciune, slujire și răbdare? 

Cu atât mai mult pentru copiii ce vin din familii care nu Îl cunosc pe Domnul. Orice lucru cât de mic ar părea dar prin care vrem să Îl arătăm copiilor pe Isus devine o luptă spirituală. Vrăjmașului nu îi place că pierde teren.

Oo, dar cât har când vedem cum un copil, fie al nostru sau un altul pe care Domnul ni l-a încredințat că reține un atribut despre Isus. Memorează un cântecel creștin sau învață să se roage.

Nu acesta este scopul nostru? Să plantăm sămânța și Domnul va face să crească la vremea potrivită?

Nu știu ce job ai tu? Dar acolo unde ești amintește-ți. „Nimic fără Isus”. Despărțite de El nu putem face nimic. Orice lucru faci fă-L cu Isus în domeniul în care ești. Și pentru El. 

Și dacă ești o mamă full-time, nu te lupta singură să-ți crești copiii, să-i educi, să-i înveți calea Domnului. Recunoașteți neputința și cere ajutorul lui Isus. El va fi biruința ta.

Nimic fără Isus. Oricât de simplu și banal ți-ar părea. Atunci când vrem să Îl arătăm pe Isus , vrăjmașul ne va sta împotrivă. Dar să nu uităm: „Voi, copilașilor, sunteți din Dumnezeu și i-ați biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4).

„Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi”. (Iacov 4:7).

Ajută-ne Doamne Isuse! Să nu facem nimic fără Tine! Amin!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...