Treceți la conținutul principal

Goană după vânt



„Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt!” spunea cel mai înțelept om ce a trăit pe pământ, Solomon în Eclesiastul 1:14. 

Aproape că nu ne mai vine să adăugăm nimic. Știm noi ceva mai mult decât el? El, singurul om care atunci când Dumnezeu i-a spus că îi poate cere orice, a cerut Înțelepciune? Câte dintre noi am alege asta dacă am primi acest favor din partea Domnului?

Ne este atât de dificil și să ne gândim la acest lucru cu atât mai mult să răspundem prea repede. Nu-i așa? Ne dorim familiile să ne fie mântuite de Domnul. Sănătate (cum spune vorba din popor :’Că-i mai bună decât toate’). Viață lungă să putem să ne împlinim visurile (să vă vedeți cele care aveți copii la casele lor și poate și nepoții). Locuri de muncă care să ne asigure constant necesarul. Oo, și da să nu uităm poate de cea mai importantă dorință (nevoie) Dragostea. Și alte lucruri deși nu rele în ele însele totuși păcătoase prin prioritizarea lor.

Este adevărat că ne rugăm și pentru lucrurile spirituale, cerem umplere cu roada Duhului Sfânt dar cât de mult ocupă partea materială în cererile noastre?

Ce ai cere acum dacă Domnul ți-ar da acest favor? Ia-ți timp și roagă-te și poate scrie pe o foaie ceea ce îți descoperă El.

Câte dintre noi înțelegem cât de important este să avem Înțelepciune? Sau mai bine zis întâi s-o cerem. Și nu o înțelepciune care să ne aibă pe noi în centrul ei, ci înțelepciunea care vine de Sus ”întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.” (Iacov 3:17). Ne-o dorim cu toată inima pe aceasta?

Înțelepciunea aceasta nu răsplătește cu aceeași monedă când cineva ne greșește, ci are în vedere gloria Domnului Isus.

Dar să revenim la concluzia împăratului Solomon. „totul este deșertăciune și goană după vânt”. Oare credem asta? Sau vedem asta? Că nimic nou nu este sub soare? Că Biblia se împlinește cuvânt cu cuvânt? Că nimic din ceea ce se întâmplă în zilele noastre nu ar trebui să ne ia prin surprindere și să ne sperie? Toate sunt permise și îngăduite de Dumnezeu cu un scop și până la o vreme.

Vedem că zilele sunt tot mai rele și înțelegem că nu vor veni zile mai bune din punct de vedere firește. Nu vom trăi mai bine. Sau mai ușor. Sau poate fără viruși care să ne pândească permanent? 

Înțelegem că trăim zilele sfârșitului și că fără Înțelepciunea de Sus nu ne putem deosebi de ceilalți oameni care se tem de tot ce se întâmplă și speră să revenim la normal? Vedem că până la urmă „totul” (pentru tot ce ne luptăm pentru pământul acesta : viață, sănătate, familie, dragoste, fericire, bunăstare, carieră) nu este decât o goană după vânt? Este dur ce am zis. Dar nu sunt cuvintele mele, ci ale înțeleptului Solomon insuflate de Duhul Domnului. 

Putem pune la îndoială? Când vedem că ne luptăm pentru un vis și ajungem după multă luptă să îl împlinim și în loc să ne facă fericite naște în noi un alt vis mai mare decât acesta?

Și atrage mai multă străduință, mai mult efort, mai mult timp ... și totul este doar un cerc vicios. Ne luptăm, obținem și nu prin puterea noastră ci tot prin îngăduința Domnului și de multe ori ca un hatâr să învățăm o lecție. Și atunci când avem visul în palme descoperim că fericirea este doar de -o clipă și efortul poate a durat ani de zile.

Câte dintre noi nu ne dorim ca visul nostru să fie împlinit dar să culegem roadele lui toată viața? Să nu fie doar ca un fulg de nea perfect care se așază în palma ta, îl admiri câteva secunde și apoi se topește ca și cum n-a fost. Pentru fulgul acesta nu am depus nici un efort, dar pentru visele noastre Oo, ne zbatem și o viață dacă este nevoie. 

Este trist. Foarte trist. Ne luptăm pentru vânt. O zicală spune :’Semeni vânt , culegi furtună’. Pentru mine personal arată că dacă mă lupt pentru ceva ce nu este în planul Domnului mă aleg cu dezamăgire, durere, poate deprimare. Fiecare dintre noi avem și astfel de momente când am crezut cu toată inima că ne luptăm pentru ce trebuie și am sfârșit într-o furtună sufletească.

"Am văzut tot ce era sub soare”. Solomon practic spune că a experimentat atâtea lucruri încât nu îl mai surprinde nimic.

Dar continuă el, totul este deșertăciune ( o răsuflare sau un abur) și goană după vânt (o alimentare cu vânt) . TOTUL. Credeți că a zis așa la întâmplare doar să impresioneze? Oare nu este Cuvântul Domnului aici insuflat prin gura lui Solomon? Credem noi că tot ce facem pentru pământul acesta este defapt un abur în ochii Domnului?

Și că doar ceea ce facem pentru El pentru lucrarea Lui să înainteze, pentru Împărăția Lui rămâne și este contabilizat în cer? 

Nu știu care este cererea ta acum pentru Domnul. Sau care este visul pentru care te lupți. Dacă ai primit deja și te-ai bucurat doar o clipă a fost doar o goană după vânt dacă bucuria nu a rămas. Și dacă nu ai primit, poate că Domnul are alt plan mai bun pentru tine chiar dacă cererea ta poate fi bună în sine.

Domnul să ne ajute să vedem și acceptăm că „am văzut tot ce face sub soare” și că tot ce nu Îl slăvește pe El ... este „deșertăciune și goană după vânt”.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Femeia din Proverbe 31 pot fi și eu

Știți că există anumite lucruri care nu ne plac și cărora le zicem pas pentru o anumită vreme motivând, ”Nu este pentru mine, Nu este încă momentul.” Dar ajungem într-un final să descoperim că de fapt am amânat o mare binecuvântare. Un astfel de lucru a fost pentru mine Proverbe 31.  În perioada aceasta am fost provocată să îl citesc zilnic și din dorință de a nu dezamăgi am acceptat. Mă tot gândeam care este rostul, ceea ce scrie aici: „Este un ideal. Nu știu pe nimeni așa.” Și o să ajung să îl știu pe de rost (nu că ar fi un lucru rău). Așa că am început să îl citesc și să îl studiez verset cu verset. Și iată ce mi-a vorbit Domnul.        Proverbe 31 nu este în primul rând scris pentru fete/femei și soții ci mai degrabă cuprinde un set de sfaturi și avertizări din partea unei mame către fiul ei. S-ar crede că mama este Batșeba iar el, Solomon. Acestea sunt învățăturile date în vederea căpătării fricii de Domnul și a înțelepciunii. Acest Lemuel, era „ro...

Trestia frântă și mucul fumegând

  Ce carte din Biblie studiaţi în perioada aceasta? Cum vă vorbeşte Domnul prin ceea ce poate citiţi  a nu ştiu câta oară? De câte ori ni se întâmplă să trecem rapid prin ceea ce deja ştim? Din acest motiv am ales de ceva ani să am un carneţel şi un pix şi nu să subliniez direct în Cuvânt. De multe ori acest lucru ne opreşte din a mai vedea dincolo de verset ceea ce Domnul ne poate vorbi chiar pentru perioada în care ne aflăm. De o vreme încoace studiez Evanghelia după Matei , verset cu verset.   Privirea mi-a rămas asupra cuvintelor Domnului Isus care spun că El: “Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Ce cuvinte pline de speranţă când poate eşti la pământ şi crezi că nu te mai poţi ridica. Şi da, fără El situaţia în care poate ne aflăm acum este fără scăpare. Noua Traducere ne prezintă o imagine mai actuală: ”nu va rupe trestia (sfărâmată, fisurată)”. Trestia...

ACASĂ

De ceva timp tânjeam să ajung în România. Când nu reușeam să mă acomodez, gândul îmi zbura acasă. Îmi era dor de bunica mea care m-a crescut... Voiam să-mi revăd prietenele.  Îmi lipsea România... (Dar nu pentru mult timp ). Am avut un răgaz bine primit pentru o săptămână să ne vedem familiile reciproc în ambele orașe la capete opuse de țară. Am călătorit după multă vreme cu trenul. În chiar aceste câteva luni am cunoscut civilizația Vienei și nici dacă aș vrea nu pot să nu vad diferența (mai ales pe cea din infrastructură). Cu trenul ajungi așa de repede dintr-un loc în altul... Dar nu la fel de repede și în România. Aproape că mi se pare că stă pe loc. Am străbătut țara la propriu într-o zi și o noapte. Fară să pun geană pe geană. De oboseală mă dureau toate oasele. Mai bine de soțul meu care poate dormi în orice loc. Noi femeile ținem mult la igienă... Bărbații sunt mai relaxați. (motiv pentru care nu pot sta întinsă pe scaunele din tren). Întâi pașii noștri s-au oprit în Oradea...