De unde îți vine puterea și îndrăzneala să înfrunți ispitele și atacurile vrăjmașului? Pe cine te bazezi pentru fiecare pas ce îl faci?
De multe ori ne lăsăm înșelate de o șoaptă șireată că puterea stă în noi că suntem în stare prin forțele noastre să trecem biruitoare prin orice împrejurare potrivnică.
Este vreuna dintre voi care chiar a reușit să iasă fără nici o vătămare emoțională dintr-o ispită? Sau fără vreun gând nepotrivit? Dacă Domnul nu i-ar fi întins Mâna să o ajute? Da, ne putem lăsa păcălite foarte ușor de vrăjmaș că noi am biruit singure și că am respins cu vehemență ispita. Dar defapt Cel care a respins-o a fost Duhul Lui.
Uneori poate mintea noastră nu acceptă că nu ne mai aparținem nouă din moment ce i-am predat viața Domnului. Și ne este prea greu să acceptăm că nu suntem în stare de nimic bun dacă nu lucrează Domnul prin noi acel lucru.
Firea este încă în noi. Trupul acesta este neputincios chiar dacă „duhul nostru este plin de râvnă. Să veghem și să ne rugăm să nu cădem în ispită.” (Matei 26:41), asta ne spune Domnul Isus.
Lupta dintre fire și duh este permanentă în noi. (Galateni 5:17). Dar noi trebuie să ținem strâns de Mâna Domnului. Să nu plecăm fără El de acasă. Să nu începem munca fără El. Să nu luăm decizii fără să Îl întrebăm. Să nu deschidem gura până gândul nostru nu a fost filtrat de Duhul Sfânt.
Pare un set de reguli mult prea greu de respectat. Și este adevărat. Fără ajutorul permanent al Duhului Sfânt nu avem nici un sorț de izbândă, dragelor.
Haideți să acceptăm cât de slabe și neputincioase suntem prin noi însene. Și câtă nevoie avem de TATA care să ne țină strâns de mână.
Asta trebuie să ne facă să ne recunoaștem că suntem fiicele Lui care au nevoie de călăuzire la orice pas. Să mergem cu TATA de mână ca niște copiii dependenți. Și să nu Îi dăm drumul oricât de mult ne atrag privirile lucrurile din jur sau ne înverșunează și am vrea să ne facem dreptate. Să Îl lăsăm pe El să ne dea îndrumare spre ce să mergem, unde să ne oprim, ce să alegem și la ce să răspundem.
Să ne ținem strâns de Mâna Lui să nu cumva să ne alunece piciorul. Să nu ne lăsăm amăgite de ceea ce auzim sau vedem și să ne desprindem de El căutând acele lucruri.
Să nu uităm că suntem într-o bătălie spirituală zilnică. Acasă. La locul de muncă. Pe stradă. În mijlocul de transport. Suntem acolo să fim lumini și să semănăm ca mai apoi să secerăm ceea ce Domnul face să crească.
Sunt acum mâinile noastre strânse de Mâna Tatălui? Sau încă nu conștientizăm că locul de unde ne câștigăm pâinea nu este un simplu job ci un câmp de luptă? „Deci , fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10:31).
Nimic din lumea asta nu este despre noi. „Din El , prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” (Romani 11:36).
Comentarii
Trimiteți un comentariu