Ziua de Legământ

Luna Mai. O aștept în fiecare an. A orchestrat Dumnezeu totul în mod incredibil să iubesc luna aceasta pentru că 3 evenimente extraordinare o marchează.

Vreau să cred că Mai este cea mai frumoasă lună din an. E primăvară. Flori, temperatură plăcută. Soare pe cer.

Luna mai e marcată încă din prima zi cu un eveniment minunat în viața mea... În urmă cu 9 ani a apărut în mintea și inima mea ideea de Pusă deoparte. Nu știam până atunci nici expresia și nici semnificația ei.

O carte mi-a deschis orizontul inimii să înțeleg ce înseamnă să fiu Pusă Deoparte. Aceea a fost zi de legământ între mine și Isus.

9 ani cu atâtea de povestit dar 9 ani în care nu m-a abandonat Domnul chiar dacă nu am fost deseori, credincioasă Legământului făcut.

Și totuși nu am de gând să vorbesc despre toți cei 9 ani... ci despre ultimul.

Adevărul e, că mi-a părut o veșnicie și în acel timp, paradoxal a zburat 1 an ca o clipă. A fost 1 an plin de încercări, cel puțin așa l-am resimțit. Nu am fost niciodată singură, adesea așa m-am simțit. Știu acum că dacă Domnul nu era cu mine, puteam fi acum mult mai amărâtă, lipsită de speranță, și de orice dorință de a înainta. Deși încă trăiesc multă durere în inimă, știu că fără Domnul care mi-a călăuzit inima să aleagă un grup de studiu Biblic inductiv, să continui proiectul de citire a unor cărți creștine, să fiu inspirată să împărtășesc experiențe care pot fi de folos și altor fete/femei, să scap de prejudecățile care mă țineau captivă ca într-o închisoare învățând să i-au ce e bun și să dau la o parte tot ce e rău. Fără Domnul nu aș fi acum, aici.

Alegerile mele și unii oameni au adus consecințe care mi-au frânt inima și care mi-au smuls dorința de a înainta și totuși, Domnul nu m-a părăsit. El m-a iertat. El mi-a vorbit, m-a cercetat, m-a întărit. M-a mângâiat când oamenii din jurul meu m-au trântit la pământ. El m-a ridicat. El m-a făcut să înaintez nu pentru un viitor mai bun, ci pentru ziua de azi. Fără El nu eram în stare.

Așa că azi, deși inima îmi e în continuare îndurerată nu pot să nu sărbătoresc încă 1 an de credincioșie a Domnului față de mine. Merit? Nu. Niciodată nu vom putea merita ce face El pentru niciuna dintre noi. Simt că merit să nu îmi răspundă când mă rog, atunci când știu că L-am dezamăgit și tot la El vin și caut scăpare, eliberare, vindecare. Asta da merit și totuși nici asta nu primesc pe deplin. Domnul Isus tot îmi arată îndurare.

1 mai ... marchează viața mea cu amintirea Legământului făcut cu Isus.

Azi e despre credincioșia Lui în ciuda necredincioșiei mele!