Râvnă fără ezitare

 

Ce este râvna? Un imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă, însuflețire, silință, sârguință, zel, ardoare, evlavie.

Un cuvânt cu o rezonanță foarte puternică. Toate ne dorim să ne însuflețească o asemenea ardoare pentru Domnul Isus, pentru Cuvânt, rugăciune, și lucrare. Însă ne găsim minusurile din viețile noastre care ne fac să vedem că realitatea numai a râvnă nu arată în anumite sezoane.

Povestea văduvei din Sarepta Sidonului unde este trimis și ascuns prorocul Ilie de furia Izabelei și a lui Ahab, ne sună cunoscut, nu?

Pasajul îl găsim în 1 Împărați 17 de la versetul 8 până la 24.

Atunci, cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Scoală-te, du-te la Sarepta, care ține de Sidon, și rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” 1 Împăraţi 17:8‭-‬9‬‬

Până nu de mult Domnul avusese grijă de Ilie într-un alt mod deosebit, „Corbii îi aduceau pâine și carne dimineaţa și pâine și carne seara și bea apă din pârâu. Dar, după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în țară”. 1 Împăraţi 17:6‭-‬7‬‬

Și acum în perioada aceasta atât de aridă, Domnul găsește un alt loc unde să fie îngrijit Ilie, de o văduvă care avea un fiu și despre care citim: „Și ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală și puțin untdelemn într-un urcior. Și iată, strâng două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce și voi pregăti ce am pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri.” 1 Împăraţi 17:12 

Atât mai avea văduva aceasta. Aici Domnul Și-a trimis solul. De ce? Pentru că El nu vrea să ne etalăm plusurile noastre ci să punem împreună minusul nostru, cu minusul celei de lângă noi și vom descoperi un mare plus, pe Dumnezeu.

Deși nu ne putem gândi la perspectiva aceasta, un om atunci când se află în suferință devine egoist. „pumnul de făină și puținul untdelemn din urcior”.

Însă aici vedem râvna fără ezitare a văduvei care face ceea ce Ilie îi cere: „Nu te teme, întoarce-te și fă cum ai zis. Numai pregătește-mi întâi mie, cu untdelemnul și făina aceea, o mică turtă și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău” 1 Împăraţi 17:13 

Ea s-a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și multă vreme au avut ce să mănânce ea și familia ei și Ilie”. 1 Împărați 17:15 

Atunci când pășim în afara suferinței... acolo Dumnezeu a pus sămânța minunii.

Văduva din Sarepta a dat tot ce avea Domnului.

De multe ori așteptăm minuni în viețile noastre, răspunsuri la rugăciuni, dorințe împlinite însă vrem să ne păstrăm firescul vieții noastre.

Femeia aceasta deși era înfrântă de situația vieții ei în acel moment, a oferit tot ce avea lui Ilie. Te-ai găsit vreodată într-o astfel de situație? Să renunți la tot de dragul Domnului, cedând unui om care era în nevoie mai mare decât a ta?

Mila este un dar de la Dumnezeu. Văduva nu știa ce avea să i se întâmple după ce făcea turta pentru Ilie, însă nu a renunțat să o facă, cu prețul morții ei și a fiului ei.

Nu am trăit o astfel de situație care să mă constrângă pe acest plan, însă știu ce înseamnă să simți că durerea îți scurge viața din tine și atunci Domnul îți cere ca tu să fii o încurajare pentru cineva mai căzut decât tine.

Nu știam nici ce reacție să am, eram pe minus, uneori mă simțeam sub linia de plutire, și Domnul îmi aducea pe cineva cu un minus mai mare, dar în final Mâna Lui cea puternică S-a manifestat și El ne-a ridicat. A unit două minusuri și ne-a făcut să ieșim pe plus pentru că am ascultat de El.

Râvna fără ezitare se alimentează prin faptul că acceptăm că problemele fac parte din viața noastră.

Văduva s-a îngrijit de Ilie, iar când fiul ei s-a îmbolnăvit și a murit, Ilie i-a zis Domnului: „Doamne Dumnezeule, oare atât de mult să mâhnești Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?” 1 Împăraţi 7:20 

Și s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!” Domnul a ascultat glasul lui Ilie, și sufletul copilului s-a întors în el și a înviat. Ilie a luat copilul, l-a coborât în casă din odaia de sus și l-a dat mamei sale. Și Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.” 1 Împăraţi 17:21‭-‬23 

Minunea și credința cresc în același ritm. Ce înseamnă asta? Că de cele mai multe ori, nu vom fi asigurate pe termen lung de resursele necesare, ci în fiecare zi va trebui sa ne uităm în oală și să vedem pumnul de faină și puținul ulei din urcior, care azi e consumat și mâine apare la loc. Și atunci când nu vedem nicio speranță, cum nici văduva aceasta nu vedea, Domnul lucrează minunea încât să-I recunoască: „Cunosc acum că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!” 1 Împăraţi 17:24 ‬

Aceasta este o râvnă fără ezitare. Suntem însuflețite de o așa ardoare pentru Isus și lucrarea Sa? Domnul să ne curățească inimile și să ni le umple de El. Amin.